strop de soare

ROMANIA!!!!!!

2008-06-13T11:41:00.001+02:00

pe curand

2007-09-12T00:52:00.000+02:00

... nu imi place sa-mi iau la revedere, nu am spus niciodata adio, si nu cred in despartiri definitive, asa ca o sa ma rezum la a scrie ca m-am mutat de tot pe wordpress :) ... desi acolo scriam in principal in engleza, am inceput sa scriu si in romana, cam despre orice, asa ca ma mut acolo cu totul. Nu ma astept sa revin prea curand pe aici, decat poate cand lumea va fi uitat de blog-ul asta si voi vrea putin mai multa intimitate. Cam asta e, ma gasiti la un alt fel de stropdesoare :) ...

Ultima bere in Vama

2007-09-02T19:26:00.000+02:00

miercuri
Stuf/ Vama Veche

Am ajuns si ultima zi in Vama. Speram sa prelungesc vacanta pana duminica, dar poate e mai bine asa. Am luat pranzul, aceleasi trei clatite :D, variatiuni de umplutura, dar la fel de delicioase. Nu stiu daca o sa pot termina ultima bere, pur si simplu nu sunt ‚in the right mood’ desi afara e la fel de cald.

Azi marea a fost calma, linistita si calda, limpede de imi puteam vedea degetele de la picioare pe fundul apei.

In Stuf, aproape aceleasi fete, aceiasi baieti draguti la bar si totusi parca lume mai putina. Sfarsit de august cand ‚teoretic’ vara se muta pe alte meleaguri lasand loc nostalgiei toamnei; dupa cum scria Danutz, „Cri, cri, toamna gri” ...

Speram ca momentul plecarii din Vama sa coincida cu momentul intoarcerii in camera din Drumul Taberei, cu laptop-ul in brate, conectata fara fire la blog-uri, la povesti, la prieteni, la amici, cunostinte mai vechi sau mai noi. Pana atunci insa mai sunt 4 zile acasa, la Braila; decizie luata pe neasteptate, iar acum trebuie sa ma gandesc „how to take the most out of it” .

Septembrie vine cu promisiuni de filme franceze proiectate la Uranus, cu Wednesday Orange movies, cu nasu’n articolele din B24FUN si cu gandul la urmatoarea vara-n Vama cand voi fi trecut de 27 de ani si probabil voi fi la fel de singura si in asteptarea/ cautarea unei iubiri intarziate.

Valuri de smarald ...

2007-09-02T19:24:00.000+02:00

Luni

Vama Veche

... mi se sparg de glezne. Am ajuns intr-un colt de Vama care a ramas un pic mai salbatec, cu stanci si unde digul abrupt imi aduce in minte dramatismul unor imagini de film sau de file de carte cand ea se arunca in mare de pe stanci sa sfarseasca o poveste de dragoste ce nu-si gasea implinirea in realitatea cinica si cruda a vietii.

Mi-a daruit marea scoica mult asteptata, umbland pe tarm printre pietre si mii de fragmente de cochilii sparte, mi-a adus-o la picioare; o frumusete de scoica, aproape perfecta, din care ajungea la urechea mea soapta marii si cantecul neobosit al valurilor. Am fost surprinsa sa o descopar gri spre verde, cu alge crescute pe alocuri, aproape mata cand apa marii s-a zvantat, roz sidefat in interior, spunand povestea marii neintrerupt.

Nisipul atat de fin si algele de matase mi-au insotot pasii pana departe; acolo unde nici corturi, nici masini, nici pasi straini nu ajunsesera. Acolo mi-am dorit sa ma astepti tu, acolo unde doar marea si vantul stiu cursul vietii, acolo unde destinul te asteapta in orice scoica pe care o asculti, pe orice piatra pe care calci, stiind parca forma talpii tale, creeata parca pe masura ta.

Randuri din spuma marii

2007-09-02T19:21:00.000+02:00

duminca dimineata
in fata la Stuf / Vama Veche

Din nou in Vama. Atazi m-am purtat ca un turist obisnuit, am dormit noaptea trecuta aproape opt ore, m-am trezit la opt si jumatate si am pornit spre plaja abia dupa ora noua. Bineinteles nu ne-am dus direct pe nisip, ne-am oprit la o cafea la ibric pe terasa, am luat micul dejun, lucru total neobisnuit pentru mine si am continuat cu clatite, foarte bune :D, si o conversatie lejera de diminica de vacanta. Pana am ajuns pe plaja era deja ora 11 asa ca, uite cum soarele de pranz ma prinde pe nisip. Pana aici, nimic deosebit, de fapt, totul mai mult decat obisnuit.

O zi perfecta in Vama Veche. Vant, puternic si cald, si valuri atat de mari ca ma rastoarna si pe mine. Dupa o ora printre valuri nu m-am mai simtit atat de vinovata pentru clatitele de la micul dejun/ pranz :D. Si totusi lipseste cineva :) unde esti Ariel?????

Rezumat

2007-09-02T19:19:00.000+02:00

• Inca o noapte in care am reusit sa dorm doar doua ore
• Un tren IC care a mers mai incet decat un personal, dar care m-a adus pe tarm la Marea Neagra
• Acelasi zambet blond si strengar care imi explica procese de QE si de ce Dostoievski e o lectura mai buna decat revista Story
• Un autobuz spre Mangalia, minute de somn furate timpului si gandul la aceeasi carte care mi-ar fi companion pe o insula pustie
• Microbuzul catre Vama, un grup de francezi, prea extravaganti chiar si pentru Vama noastra contemporana
• In sfarsit pasesc in spuma marii, inot, fac plaja, revad prieteni si trec in revista cu Dan evenimentele de acum doua saptamani, in aceeasi Vama Veche
• Mai adaug o carte pe lista de lectura de vacanta, o recomandare sau nu, dar Dostoievski lipsea de pe rafturi, iar primele scrieri ale lui Cartarescu erau prea vechi pentru a se regasi printre titlurile rasfoite
• Intr-un final, hamsii cu usturoi, inca o bere, un dus rece, mult nisip scuturat din costumul de baie, o gasca de copii tineri si frumosi, si inapoi in Comitat ascultand Suie Paparude

Dialoguri

2007-09-02T19:14:00.000+02:00

sambata seara
Shire/ Vama Veche

Valurile au tot incercat sa-mi sopteasca povesti de mult uitate insa nu am avut urechi sa le ascult. Am cautat un sinonim pentru « spuma valurilor », si nu am reusit sa gasesc, asta apropo de cliseele pe care le mentiona Diana pe blog-ul ei. Suntem in modul de editare off-line de bloguri, respectiv am revenit la stilou si hartie, e aproape miezul noptii, intr-o ultima sambata de august in Vama Veche. Suntem la concert Suie Paparude dar tot cemi doresc acum este sa-mi intind spatele pe un pat, fie el si de nisip, si sa dorm, de ce nu sub stele. De fapt o singura alternativa m-ar putea face sa ma razgandesc, sa ma intalnesc in Stuf cu Alin. El este a doua persoana cunoscuta pe care am reintalnit-o in Vama, dupa un timp de aproape doi ani, dupa ce am tot ratat intalniri in Bucuresti. L-am regasit schimbat, matur, si totusi la fel de rebel. Nu am putut controla fluturii din stomac, de fiecare data se revolta cand Alin apare sau reapare in viata mea. Asa stiu ca de fapt niciodata nu mi-a trecut cu-adevarat. Dar asta este pur si simplu o alta poveste; la fel ca si cea referitoare la la situatia cand am ajuns la Politie sa dau declaratii, poveste pe care Dan si Bogdanel insista sa le-o spun :D

De fapt asta seara vroiam sa scriu despre ce am povestit cu Marea.

Vroiam sa scriu despre povestea pe care pasii mei au scris-o pe nisipul fin, despre soarele care a incercat toata ziua sa-mi arda din nou fata. Monica imi tot spune cat de somn ii este iar asta imi aminteste mie de putinele ore dormite in ultimele nopti, de orele din trenul IC cu care am ajuns azi in Constanta, se visele cu ochii larg deschisi. Stiu mereu unde am ramas, dar niciodata nu pot sa trec mai departe; ori adorm inainte de a visa mai departe, ori alte personaje intervin si se schimba povestea, ori revin in minte idei de strategie de recrutare sau un reminder ca mai trebuie trimis un email sau de facut un raport.

Vreau sa reusesc sa scriu povestea mea.

Am indraznit sa spun ca in acest concediu voi avea vreme sa dorm, sa ma odihnesc fara sa ma gandesc la nimic, sa stau pur si simplu pe plaja si dupa cum spune Monica, sa numar firele de nisip.

Poate ar trebui sa traiesc povestea asta in loc sa ma straduiesc sa o scriu, dar ajung din nou la acelasi blocaj cand pur si simplu nu pot da fila mai departe, iar cand nu sunt prea obosita si reusesc sa dau pagina, aceasta este mereu alba.

6:30

2007-08-25T05:49:00.000+02:00

Am ajuns deja in gara, am dormit doar doua ore si imi este rau de la stomac fara sa-mi fie foame. Cu toate astea, se pare ca sunt totusi singura care poate zambi sambata dimineata. Ca sa citez pe cineva drag, punctual:
*o tiganca batrana si ridata careia i-am dat doi bani vine sa imi spuna ca i-am dat prea multi bani, sigur nu am gresit?
*un el fardat isi poarta pe tocuri formele anemice, aranjandu-si din mers sanii de hartie si starnind cel putin zambete in urma lui
E deja 6:45 si cineva mi se adreseaza cu apelativul "kid" .
It's time :)

doar vacanta

2007-08-24T19:53:00.000+02:00

E aproape ora 9 si in mai putin de 12 ore un tren linistit ma va duce din nou spre mare. Acelasi sau poate altul, locul 63 din vagonul 21 nu mai pare atat de strain si de indepartat. Ezit, ce carte sa iau la mine, una inceputa de mai bine de o luna si pe care nu reusesc sa o termin, sau una noua care asteapta si ea in raft de vreo 2 saptamani sa-i vina randul. Nu stiu la ce sa ma astept de la aceasta vacanta atat de putin planificata si atat de mult asteptata. Cred ca imi doresc liniste si in acelasi timp imi doresc agitatie. Sper sa nu uit camera foto, desi nu ma pot lauda ca as sti sa fac poze sau ca as reusi sa surprind in pixeli ceea ce ma impresioneaza, nu strica niciodata sa o am la mine. Bagajul nu este inca facut, dar deja am experienta in a fi "gata" in cateva minute, asa ca asta este ultima dintre probleme. Imi doresc sa ma pot detasa de tot ceea ce las in Bucuresti si sa ma plimb din nou pe nisipul din Vama, sa simt valurile la picioare si soarele deasupra mangaindu-mi crestetul. Nu stiu de ce am asociat intotdeauna marea cu senzualitatea, cu specialul din viata mea, care a fost sau care nu a fost. Special nu va fi de aceasta data, cel putin nu in sensul senzualului, dar va fi cel putin reconfortant. Mi-e dor sa merg cu trenul, mi-e dor de discutiile de compartiment, de cele mai multe ori interesante, mi-e dor sa inchid ochii si intre trezie si somn sa ma las leganata de ritmul monoton visand la lucruri intamplate sau nu, in viata asta sau in alta. Mi-e dor sa privesc la geam catre oamenii din compartiment, care rareori fac acelasi lucru. Imi place sa le surprind privirile si sa le zambesc int-o sticla securizata si albastra. Mi-e dor sa ies pe culoar si sa scot capul pe geam ca un copil nazdravan sa simt vantul in fata, mi-e dor de parul incalcit de la vant si de fata arsa de soare; mi-e dor de senzatia de betie nebuna cand trenul intra intr-o gara si trebuie sa ma retrag in compartiment si sa privesc oamenii care urca sau care coboara, oamenii care raman si care pleaca. Mi-au placut intotdeauna garile si mi-au placut intotdeauna trenurile. O sa las acasa steluta de mare de la Atlantic, o sa las ariciul suprarealist sa se odihneasca, cei doi Smiley galbeni vor surade altcuiva saptamana viitoare. De maine, doar vacanta, si atat.

despre lucruri marunte

2007-08-23T23:45:00.000+02:00

IC 581 Bucuresti - Constanta, sambata, 07:16, vagonul 21, locul 63
rufe de intins pe franghie la 00:53
raspunsuri negative de trimis, niciodata o sarcina placuta
RATB, Braicar, TurSib, RATC - aceeasi Marie cu alta palarie
o zi fara telefoane mobile
acuarele, tempera, pensule si un bloc de desen
Cora, o camasa verde si un joc de Wii
plastelina si o armata de monstruleti
prieteni, varste, copilarii
de pregatit bagaje pentru mare :)

generatia de nicaieri

2007-08-23T23:12:00.000+02:00

Scriam acum ceva vreme despre generatia anilor '70-'80, noi cei care am prins prea putin din epoca trecuta ca sa putem judeca prin propriile filtre daca era bine sau rau, si care am trait prea de tineri epoca contemporana, am gustat din plin tranzitia, am crescut practic cu ea. Cum am trecut sau cum trecem prin perioada asta, a fost pur si simplu o chestiune de sansa. Influentele, multiple, de la cine nu au fost parintii tai pe vremea comunistilor, pana la cati bani ai avut sa iti permiti o scoala, sau in ce oras s-a intamplat sa te nasti si sa traiesti.

Privind putin critic la noi, trecand dincolo de experientele fericite sau mai putin fericite care ne-au marcat drumul, nu pot sa nu-mi pun intrebarea, noi ce generatie suntem?

Poate ca suntem ultimii care am jucat "tara, tara, vrem ostasi" sau poate ca suntem primii care am blogat si am descoperit web 2.0, dar si altii inaintea noastra au fost primii care au avut televizor sau au fost ultimii care mergeau la hora in sat duminica. Si atunci, cu ce suntem noi mai speciali?

Suntem doar o generatie, care va lasa urme, la fel cum au facut si altele inaintea noastra, depinde numai de noi in ce sens vom lasa aceste urme. Vom ajunge sa intram in istorie ca cei care au ucis Planeta Albastra, sau ca cei care au luptat pentru pastrarea si conservarea ei ... si astfel de intrebari ne-am putea adresa la infinit.

In final nu as putea decat sa continui in acelasi format ca in postul anterior despre generatii si sa spun noi suntem generatia de nicaieri ...

M-am intors

2007-08-19T20:22:00.000+02:00

Nu pot sa cred cat de mult m-a impresionat Sibiul. Trebuie sa-i multumesc Irinei si parintilor ei pentru gazduire, desi am stat putin peste 24 de ore, m-am simtit ca si cum nu as fi lipsit 2 ani din oras. Schimbarile, numeroase, spectaculoase, de efect; potential pentru si mai mult, cu siguranta.

Am avut cateva ore la dispozitie sa cutreier centrul vechi pana cand au ajuns mama si Rica in Sibiu. Am revazut centrul, Piata Mare si Piata Mica, Podul Minciunilor, strada 9 Mai, Pasajul Scarilor, Biserica Evanghelica, Turnul Sfatului, dar of ... toate astea erau si inainte ... atmosfera e alta si aceeasi, oamenii sunt mereu altii dar totusi aceeasi. Dar sa lasam putin locurile, o sa fac upload la pozele din weekend si o sa vedeti acolo locurile, sa revenim la oameni.

Mai intai si mai intai, m-am intalnit cu Marius, mergea catre un check point (in cadrul Treasure Hunt-ului organizat pentru delegatii AIESEC, daca am inteles bine, 6 grupuri cu cate 4 oameni?? :D); si asta la 10 minute dupa ce am ajuns in Sibiu. Am urcat apoi la Irina unde ma asteptau parintii ei care m-au luat in primire si m-au facut din nou sa ma simt la ei ca acasa :), apoi am iesit la hoinarit pe strazi. Dupa o tura asa rapida, de incalzire, am savurat o inghetata si am coborat spre gara, m-am intalnit din nou cu Marius care era de data asta insotit de Titel. Inca o poveste scurta si urc din nou spre centru, de data asta pe Avram Iancu, trec in Piata Mica cu gandul sa cobor pe la anticariatul din pasajul din spatele Bisericii Evanghelice, ... nu reusesc insa sa mai ajung, ma intalnesc cu Letu, - al doile check point :D - si o cunosc si pe Maria si ne luam la o poveste scurta pana cand vine primul grup de trainees. Uit de pasaj si anticariat, traversez curtea bsericii si ies in Piata Huet, cand in sfarsit ii pescuiesc pe dragii mei adobisti :) cu Razvan in frunte ca ghid, faceau poze si bineinteles haz de 'ia te uita cum ne intalnim' :) M-am alaturat lor, ne-am bucurat de apa la fantana minune din Piata Mare, si am iesit spre Parcul Cetatii si spre Bulevard. Dupa ce ei s-au hotarat sa se retraga catre hotel, am revenit in centru unde am facut pozele cele mai frumoase de pana acum :)) - stiu, stiu, bine ca sunt eu talentata :P - si apoi am coborat pe sub Pod si m-am indreptat spre gara.

Dupa amiaza, o poveste cu Diana si Mirela la Caru' cu Flori, intors in Piata Mare ascultat Ricky Dandel si dansat :), retras pe banci in Piata Mica la o poveste si putina odihna, si apoi condus mama si matusa la culcare, noaptea abia incepea.

partea a doua mai tarziu ... :)

audio post - Sibiu :)

2007-08-19T19:34:00.000+02:00

pana atunci, alta aventura se pregateste

2007-08-17T23:48:00.000+02:00

SIBIU . . . . . . . . . . . . .

I'm going to Sibiu, si nu doar eu, ci jumatate din Adobe Romania, ne-am indragostit de orasul asta, de fapt eu il iubesc de mult,

despre carti si despre Vama Veche

2007-08-17T23:26:00.000+02:00

Citesc doua carti acum, desi multi spun ca nu e recomandabil, dar mai ales ca nu este posibil, eu cam asa am citit intotdeauna; mai multe carti de-odata. Si asta s-a intamplat pentru ca in general nu-mi placea sa citesc lectura obligatorie de la scoala si ca sa atenuez putin efectele, citeam si ce-mi placea, asa ca pentru sufletul meu. Mai am o carte pe care am cumparat-o de curiozitate, fiind o carte de referinta si de multe ori mentionata, citata, am zis sa ma cultiv si eu ca sa-mi mai pot da cu parerea, insa sta de ceva vreme in raft in asteptare; avea dreptate un prieten care a zis ca de cand nu mai merge cu metroul nu mai are timp sa se cultive, cam asa si eu. Of, de fapt vroiam sa scriu am inceput sa recitesc Ciresarii :) pentru a ... 17 oara daca mai tin bine minte :D si ca-mi fac planul sa mai fug in Vama cateva zile la sfarsitul saptamanii viitoare, ca incepe si concediul meu :)

asa ... dar pana atunci ...

in joaca

2007-08-17T21:38:00.000+02:00

cel la care te intorci

2007-08-16T21:47:00.000+02:00

Astazi m-am gandit la barbati. Da, mai mult decat in alte zile :) la barbatii din vietile noastre, la cei care ne ofera flori in fiecare seara, la cei care ne conduc acasa, la cei care ne inseala, la cei care sunt atat de irezistibil de sinceri, la cei carora le poti ierta si cea mai cumplita greseala, la cei pentru care am plans prima oara, la cei care ne ranesc si la cei pe care ii iubim.

M-am gandit la tati, la anonimii care stau pe iarba in campus la Poli cu bebelusul pe picioare povestindu-i despre stele, la cei care imping un londou pe alee si tin un biberon in mana, la cei care isi conduc fetele la primul bal, la cei care le spun baietilor sa-si tina mainile acasa si nu pe sanii fetei lor.

M-am gandit la fii, la copiii care isi iau destinul in propriile maini, la cei care asteapta oamenii sa moara ca sa le scrie pe panglici cuvinte de ramas bun, la cei care nu isi doresc bani, o iubita si o masina de fite, la cei care stiu sa lucreze cu un gater si care cumpara zahar din Bucuresti ca sa-l duca pana in colt indepartat de Bucovina, doar pentru ca e mai dulce si pentru ca conteaza pentru mama.

M-am gandit la el, care m-a tinut de mana cand mi-a fost rau, care mi-a spus ca am sanii cei mai frumosi si am vazut in ochii lui ca era adevarat, la el care ma suna in miez de noapte sa-mi spuna ca iubita a venit la mare cu altul, la el care ma mangaie zilnic cu privirea, la el care e fascinat de copii, la el care imi promite iubirea pana la stele si-'napoi si care maine o saruta pe alta, la el care crede tot ce spune si spune tot ce crede.

Astazi m-am gandit la acel el statornic din viata mea, la ancora care ma tine sa nu ma ia valul, la umarul de care ma sprijin cand mi-e greu, la tarmul la care ma intorc cand e pe mare furtuna, la zambetul larg care ma intampina acasa, la el, cel la care te intorci dupa fiece ratacire ...

si toate astea intr-o seara de vara, cu o timisoreana si cu un zambet blond si strengar in fata

rezumat

2007-08-16T00:27:00.000+02:00

astazi am revazut-o pe Iritzi :), la fel de creata, la fel de deschisa, un pic mai matura, bun venit acasa creato!!
am aflat ca Zeno face playback pe blog, nu e frumos sa induci oamenii in eroare bestie!!
am fost din nou la film :) iubesc sa merg la cinema, indiferent de film, ma face sa ma simt mai aproape de timpuri trecute
am gatit :):):):) am facut mancare, eu, mancare ... ugh ...
am revazut un om drag, pe care l-am cunoscut intr-o dimineata ploioasa de sambata cand a venit in casa din Coravu doar cu o carte si o umbrela
nici azi nu reusesc sa merg la somn mai devreme de ora 2 jumate, nu ma credeti?? mai e doar o ora :) si e doi jumate Gelule, nu doua :P
tot azi mi-am schimbat fata :( s-a dus frumusete de bronz si acum sunt pistruiata, intre roz si bronz ... sper ca pana duminica sa treaca
astazi a fost Ziua Marinei, ca in nici un alt an, nu am vazut paradele militare nici macar la stirile de la tv; insa mi-am amintit cu nostalgie de Horia, primul baiat care m-a tinut de mana pe faleza Dunarii, intr-un 15 august de mult trecut
tot azi mi-am dorit din nou sa iubesc si sa impart cu voi ultimul strop de soare de ieri din Bucuresti

o seara de miercuri

2007-08-15T22:05:00.001+02:00

Sunt 5 minute trecute de 11 noaptea. Am ajuns acasa de la film -- nu ma intrebati ce film, a fost ok, dar nu extraordinar -- si dintr-un exces de energie, ca sa nu merg direct acasa ma abat pe la minunatul magazin din cartier, unde gasesti de toate si care e deschis pana la 12 noaptea. Intru sa iau ceva; nu stiu ce ... dar vad eu ... trec printre rafturi si ca intotdeauna nu ma pot hotari. Solutia de compromis este intotdeauna ceva de rontait care ma va face sa ma simt vinovata, reusesc sa ma opresc la un iaurt cu fructe, pentru care doza de vinovatie este cea mai mica. Ajung si in fata rafturilor de conserve si imi atrag atentia niste cutii, carne de vita presata, in suc propriu, care ma duce cu gandul la mancarea de mazare de acasa. Ce-ar fi sa gatesc???? Chiar, ce-ar fi!! :) iau carnea, gasesc mazarea, un telefon de 2 minute rezolva reteta, caut si niste rosii decojite, si ce ar merge la toate astea? o sticla de vin rosu :) roze mai exact, este prea cald pentru vinul rosu.

Ce credeti deci ca fac acum? carnea se rumeneste pe foc, vinul din cana imi tine companie, eu scriu pe blog si o astept pe Delia sa-i pun parul pe bigudiuri :) si e doar 11:11. Minunat ... :D

Suntem prima generatie care...

2007-08-14T19:50:00.000+02:00

Am primit pe mail mesajul de mai jos, si nu sunt nostalgica de felul meu, dar unele lucruri sunt atat de adevarate; bucurati-va de amintiri nu atat de urate pe cat credem uneori.

"Nascuti la inceputul anilor '70-'80, vedem acum, in anul 2006, cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava","Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen « Lee » sau « Puma », era deja lider de gasca.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".

La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA, nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Am sorbit din ochi “Sclava Isaura”, “Beverly Hills” , “Melrose Place” , “Twin Peaks”, “Dallas” .. si cine zice ca nu s-a uitat, ori minte, ori nu avea inca televizor.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata « Magnum », sau pustile alea absolut superbe de apa.

Intre timp, ne consolam cu « Tango » cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala...

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys , si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif" Ciresarii, si am baut « Cico » si « Zmeurata » si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima « Coca-Cola » la sticla si am descoperit internetul.

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam « dolby surround system », taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam « Nintendo » sau « Playstation », ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".

Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?", ca ne place de el/ea. Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie. Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ...

Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!"

pe-ale tineretii valuri

2007-08-13T23:35:00.000+02:00

colind lumea; cu gandul mai mult decat cu pasii, cunosc oameni, si multi raman la stadiul de straini, v-ati intrebat vreodata de cate ori ati pasit pe treapta a doua de la scara blocului? sau de cate ori ati traversat strada la semaforul din coltul strazii? sau cati oameni ati cunoscut toata viata? eu am incercat astazi sa numar oamenii carora l-am zambit

v-ati putea intreba care e rostul totusi? de ce ai numara? de ce ai vrea sa stii? poate ca nu ai vrea, si poate ca nu ai numara, dar daca ai face-o?!

weekend-ul asta in Vama m-a facut parca sa ma simt mai batrana, desi dupa cum ii spuneam Deliei, ma simt atat de bine in compania acestor tineri incat sunt convinsa ca si la 50 de ani tot printre ei ma voi simti cel mai bine

as vrea sa scriu despre ce simt dar inca sunt coplesita, dupa cum ii spuneam lui Dan acum doua seri, e oare posbil sa-ti fie si cald si frig in acelasi timp?? mi s-a spus ca da, si atunci revin, si spun ca simt atat de mult si atat de intens incat am amutit, si buzele si degetele nu mai vor sa scoata nici un sunet, nici o litera, si nu e gol, este de fapt atat de plin

pasi pierduti pe tarm la Vama Veche

strop de soare la marginea Romaniei

2007-08-13T22:07:00.000+02:00

Intalnire in Vama Veche

2007-08-11T06:46:00.000+02:00

Am avut intalnire cu soarele in Vama. Nu mi-a spus ora exacta si am intarziat, dar m-a iertat si mi-a oferit o priveliste de vis. Nu am planificat sa ajung atat de departe. Aseara am dormit in 'ultima casa din Romania, pe stanga', am stat pe nisip si am ascultat muzica folk la festival. Cand am ajuns in camera, sms de la Delia, i-am raspuns si nu-mi venea sa cred ce scriu, 'sunt in Vama tot wkd' eu, in Vama. Nu credeam sa mai ajung aici, desi intotdeauna am suspinat cu nostalgie cand ii auzeam pe Bebe, pe Roxi sau pe Lore ca vin din Sibiu in Vama. Si apropo de Sibiu, wkd urmator ajung si acolo, desi pe Iritzi s-ar putea sa nu o vad, pleaca in Turcia pentru 2 saptamani. Apoi in 25 merg la Braila, iar saptamana cealalta probabil din nou la Sibiu. Atat de multe intalniri :) Revenind la prezentul pe care l-am asteptat, azi plaja, baie in mare, cartea mea despre Bucuresti, somn si multa muzica folk.

UPDATE: este luni deja. Vama este inca prezenta desi sunt intr-o camera de Bucuresti. Nisip in par, fata arsa de soare, pielea inca miroase a plaja. Intr-adevar la Varna nu poti ajunge pe jos, iar pentru Albena trebuia sa mergem pe tarm. Bulgara nu stim, dar am zambit la fel de frumos si pe intelesul tuturor. Floarea soarelui acolo nu se uita la soare. Nudistii, mai putini de cat ma asteptam, iar farmecul de alta data nu se va mai intoarce, asa ca am ratat totusi Vama Veche. Dar promit sa ma reintorc, poate chiar vara asta

Am cerut...

2007-08-10T00:12:00.000+02:00

Am cerut putere
Si Dumnezeu mi-a oferit dificultati pentru a ma face puternica

Am cerut intelepciune
Si Dumnezeu mi-a oferit probleme de rezolvat

Am cerut prosperitate
Si Dumnezeu mi-a oferit brate si minte sa muncesc

Am cerut curaj
Si Dumnezeu mi-a oferit primejdii de depasit

Am cerut rabdare
Dumnezeu m-a pus in situatii unde eram fortat sa astept

Am cerut dragoste
Si Dumnezeu mi-a oferit oameni tulburati pe care sa-i ajut

Am cerut favoruri
Si Dumnezeu mi-a oferit potential

Nu am primit nimic din ceea ce am cerut
Dar am primit tot ceea ce-mi era necesar

amintiri vechi, amintiri noi

2007-08-08T23:03:00.000+02:00

O curte mare si spatioasa. Fantana in centru, cu roata impartita in cadrane trigonometrice. Soare. O bicicleta sprijinita de poarta. Scara e proptita de perete, ma asteapta sa urc pe acoperisul - refugiu. Coltul de flori e atat de salbatec. De pe coasta se aud rasete, copiii vin de la scaldat. Sub sopru graul e intins la uscat. Din spatele casei vine de la gratar miros de vinete si porumb pus la copt. Pe franghie sunt intinse albiturile in bataia vantului de seara. Pe scari scrumiera din care se ridica inca un fir de fum. Vecina ne aduce cana de lapte proaspat muls. In cateva minute clatitele ne vor imbia sa ne adunam gramada. Pe cer luna si soarele inca isi impart teritoriul. Ne pregatim de mers la mere. Din casa ne insoteste Cargo :)

sarut de amintiri

2007-08-08T00:33:00.000+02:00

Buna dimineata ploaie!!

2007-08-07T07:57:00.001+02:00

In sfarsit ploua in Bucuresti. Ploua de aseara; imi place mirosul de ploaie, mai ales intr-un oras ca Bucuresti unde aerul nu miroase a poiana cu flori. Am dormit aseara in lenjerie noua de pat, galbena, cu alb si flori albastre, cu fereastra semi-deschisa sa aud ploaia. Dimineata, cu greu m-am urnit din asternut, dar o data ce am iesit din dus m-a invaluit o stare de bine cum de mult nu mi s-a mai intamplat, mai ales pe vreme asa ploioasa. M-am bucurat sa pot imbraca iar blugii, sa-mi iau noua umbrela si sa ma pornesc printre stropii mari de apa catre birou. Imi place ca pot sa merg pe jos, ca nu ma mai inghesui intr-un tramvai sau troleu, ca nu mai stau in coloane interminabile de masini. Asadar, m-am bucurat de ploaie, de zgomot, de aer, si am ajuns la birou o data cu alte umbrele ce se adunau ciufute si morocanoase la lift. E fain sa privesti de sus, de la etajul noua cum se populeaza parcarea si cum umbrelele colorate ca mici bomboane de skittles se aduna spre intrare. Ca sa fie dimineata si mai perfecta - daca ma pot exprima asa - am servit la micul dejun o jumatate de inghetata de portocale cu fructe confiate si sos de ciocolata. Totul indica o zi de marti formidabila :)

sa te simti mic

2007-08-06T08:32:00.001+02:00

un weekend de poveste

2007-08-06T06:58:00.000+02:00

daaaaaaaaa, dupa cum unii stiti sau nu stiti, vineri la ora 8 seara am plecat hotarata de la birou sa fug la mare :D, desi la ora aia parea o idee buna, la 12 noapte cand trebuia sa ajung la tren nu mai parea o idee la fel de tentanta, asa ca am renuntat oferindu-mi o noapte intreaga de somn, asa cum de mult timp nu am mai avut. Sambata, imi fac din nou socotelile si prima activitate ... ies sa inspectez cartierul. Imi place la nebunie sa descopar strazi noi, sa ma uit la balcoane si la geamuri, sa vad ce face lumea sambata dimineata. In cartie, liniste, nu batea nimeni mingea, nu se baeau covoare, ... de la o ferestra se auzea muzica usoara veche, 20 de pasi mai incolo, la etajul unu doi batranei isi spuneau povesti din alte zile, ... v-am spus oare cat de mult imi place noul meu cartier? :)

ajung in piata, ce piata! ... dincolo de tarabele pline de legume si fructe proaspete, dincolo de batraneii cu sacose sau cu carucioare de cumparaturi, ajung intr-un bazar ca pe vremuri de unde puteai sa cumperi sosete, sireturi tricolore, bomfaiere, oale, ceaune, robineti, stechere, furtune de udat gradina, baterii, veioze si lanterne, slapi, pixuri, surubelnite, ciocane, cuie, cablu, cd-uri, gogosi, peste, lubenita, capoate de casa si chiloti de tetra, antene, cosmetice, otrava de soareci, lanturi de bicicleta, ulei pentru masina de cusut si lista ar putea continua la nesfarsit. Una peste alta, ma abtin de la cumparaturi, imi bucur ochii de culoarea si zgomotul de sambata dimineata si plec mai departe.

urmatoarea oprire, parcul; este aproape ora 10 si mi-as dori sa beau o cafea, dar ce sens are sa ma opresc la o terasa cand parcul se deschide in fata mea, asa ca ... cumpar si eu revista Tango de august pe care Andressa si multe alte fete o tot citeaza (ca sa nu mai spun ca in iulie am cumparat-o prima data, dupa ce am renuntat la Bolero :( pe care o citeam de aproape 3 ani), mi-am mai luat o punga de pufuleti cu sare si o sticla de apa minerala si m-am intreptat catre alei. Parcul era deja plin de bunici cu pitici, de mame cu londouri, de tati cu voinici pe umeri, de cupluri in varsta care se plimbau tinandu-se de mana, de batranei care jucau sah in adaposturile speciale, ce mai ... cred ca Gelu ar fi fost super fericit si camera lui si mai si atat de decor cat si de subiectii din parc :) M-am apropiat de apa, am sezut pe iarba si insotita de zgomotul fantanei arteziene si a plescauturilor de la vaslele barcilor sau de la pedalele hidrobicicletelor m-am delectat cu lectura revistei, care apropo, scrie mult si bine, adica ai ce citi, nu doar reclame, reclame, reclame :)

aproape de ora 1 am zis ca m-a batu destul soarele in cap si m-am retras catre casa, tot prin labirintul de strazi si de alei din cartier, insotita de data asta de miros de mancare proaspat gatita, dezgomot de farfurii si tacamuri, de rasete si muzica-n surdina. Acasa, am vazut un film, iar dupa masa m-am facut gospodina, adica am reusit sa termin de despachetat toate bagajele, am facut ordine prin camera si am fost la cumparaturi.

duminica, zic sa compensez faptul ca am renuntat sa merg la mare si sa-mi ofer o zi de plaja la Waterpark, ghinion insa ... de ce? pai ma trezesc la 7 si un pic, imi pregatesc geanta si pana sa ma echipez, zic sa verific putin vremea, innorat, vant puternic si rece ... ma razgandesc, cu gandul ca poate fug totusi dupa amiaza pana acolo, intre timp, imi fac de lucru prin casa, dupa pranz insa lucrurile nu se schimba, asa ca plec la o plimbare prin mall, si nu oriunde, ci la libraria de la Diverta unde nu am mai fost de multa vreme. Dupa doua ore de rasfoit carti, citit recenzii si recomandari, ma opresc la Procesul lui Kafka, pe care spre rusinea mea nu l-am citit inca. Apoi ma indrept spre Media Galaxy sa identific un televizor cat de mic se poate pentru noua mea camera si eventual un router; ma opresc insa la standul de inchiriat DVD-uri, imi aleg doua filme, imi fac abonamentul si dupa ce ies dezamagita de la MG - n-am gasit nici un televizor mic, ca acum sa poarta plasmele cat un perete, am si uitat de router - m-am indreptat spre casa si m-am ales cu o dupa-amiaza de vizionat filme :)

da, si asta a fost weekend-ul meu la mare ... distanta de ce-mi doream, dar ... sper ca vara nu s-a terminat

imi doresc sa plang

2007-07-30T23:19:00.000+02:00

Imi doresc sa plang, cu hohote, din inima, sa mi se innece privirea si sa pot sa suspin din suflet, imi doresc sa pot sa-mi afund fata in perna si sa plang, atat de mult pana mi se limpezeste mintea, pana mi se duce din suflet frica, si singuratatea, si tristetea. Imi doresc sa plang ca sa pot rade iar zi de zi, asa cum fac de cand ma stiu, imi doresc sa plang pentru ca din nou sa pot lua lucrurile usor asa cum am facut-o mereu. Imi doresc sa plang, usor si curat, fara frustrari de la munca, fara depresii personale, fara oboseala mutarii, fara frica de instabilitate, imi doresc sa uit si sa plang.

De ce nu pot sa plang? De ce imi raman lacrimile ca un nod in gat? De ce mereu imi impun sa fiu 'tough ' si sa nu plang? De ce conteaza atat de mult sa nu plang? sau sa nu se vada ca plang? sau ... Imi iau o vacanta si plang, gata, am rezolvat-o si p'asta :) hmm, de-ar fi atat de simplu ...

sa va spun povestea lui Gelu

2007-07-27T00:01:00.000+02:00

Gelu este un personaj din copilaria mea, prieten cu Ela.

La gradinita, aveam doi colegi din grupa mare, Ela si Gelu, nu stiu de ce ne-au impresionat atat de mult acesti copii, pe mine si pe sora mea, dar ei au devenit personajele noastre imaginare preferate cu care ne jucam in fiecare seara. Eu eram Ela, iar Oana era Gelu, Ela si Gelu aveau o multime de prieteni animale, se jucau in padure, inventau tot felul de situatii noi si interpretau roluri, veverita facea 'vever-vever' pentru ca iepurasul facea 'tzup-tzup' ... nu stiu cand am renuntat la ei, sau cand ei au renuntat la noi, nu stiu cand ne-am pierdut imaginatia, creativitatea, inocenta, dar intotdeauna imi aduc aminte cu placere de Ela si de Gelu.

Si acum mai rad cu Oana de acest joc, nici una dintre noi nu isi aminteste ce anume jucam, ce povesteam ore intregi seara pe intuneric interpretand roluri si roluri, dar Ela si Gelu au ramas numele mele preferate si oarecum unice.

Acum, dupa mai bine de 20 de ani am cunoscut un alt Gelu si o alta Ela, care ma duc cu gandul la copilarie, la ani frumosi din copilarie :)

Coca Cola - The Coke Side of Music

2007-07-24T23:03:00.001+02:00

Varianta originala a Coca Cola - Sete de Viata, via Buenos Aires :)

inca una - Sprite

2007-07-24T23:00:00.001+02:00

cel putin la fel de spirituala :)

o reclama desteapta

2007-07-24T22:55:00.001+02:00

Am cautat-o pe iqads, fara succes, dar YouTube o share-uieste, asa ca enjoy it :)

noapte de iulie

2007-07-20T00:14:00.000+02:00

Este ora 1:15 AM si inca nu imi este somn, este atat de cald. Termometrul arata 27* C ... gandul ma duce la alta noapte, care parea sa fie la fel de fierbinte, cand cearceafurile se lipeau de mine si pielea imi era atat de transpirata. Aerul nu se misca deloc, la fel ca si acum, ... nu a trecut atat de mult timp de atunci, si totusi pare sa fie atat de indepartat.

Mi-e dor de o ploaie de vara, nici nu mai stiu de cand nu am mai stat in ploaie, doar bucurandu-ma de senzatia pe care mi-o dadea apa siroind pe hainele subtiri de vara, sa merg desculta pe asfaltul fierbinte, sa inot, cele mai neobisnuite si incitante senzatii, sa simti doua feluri de apa pe piele si sa ai libertatea sa te misti in voie printre :))

Am prins o ploaie in Bucuresti acum cateva zile, cand a fost furtuna, dar a fost o ploaie rece si violenta, mi-a fost frig in mijlocul lui iulie; acum mi-as dori macar racoarea pe care a adus-o si mirosul de pamant dogorind, de frunze ude si de apa.

Renunt la tricou, merg sa mai fac un dus rece si incerc sa dorm, gata cu povestile si cu amintirile

vesti proaste si vesti bune

2007-07-18T08:22:00.000+02:00

Am auzit dimineata la stiri despre un accident de avion pe aeroportul din Sao Paulo ieri. Tocmai ieri cand prietena mea trebuia sa plece din Brazilia catre casa, tocmai din Sao Paulo, nu stiu daca de pe acelasi aeroport. La stiri, nu au dat daca era o cursa interna sau externa, daca avionul decola sau ateriza cand s-a intamplat accidentul, si am stat cu inima stransa doua ore pana am ajuns la birou sa verific ce altceva scrie pe net, informatii de la alte agentii de presa. Era o cursa interna, iar avionul a avut probleme la aterizare, nu la decolare. M-am linistit acum, desi numai gandul la cei aproape 200 de oameni carbonizati ma face sa-mi pun din nou intrebari despre viata. Abia astept dupa-amiaza sa pot suna la mama Irinei sa-mi confirme ca a ajuns in Otopeni si ca totul e bine, stiu ca nu a fost avionul ei, dar inca am o strangere de inima pana nu mi se confirma de aici, de acasa.

Abia astept sa te vad creatzo!! :)

Luam maine pranzul impreuna, da?????

Cu drag, aura

de ce imi sunt asa de dragi oamenii??

2007-07-17T14:25:00.000+02:00

Incerc sa trec peste simpatii, incerc sa nu ma mai amuz de toate nimicurile care imi condimenteaza fiecare zi la birou, incerc, insa nu-mi iese, asa sunt eu si imi place sa fiu asa. Imi sunt dragi colegii cand fac prostii, cand vorbesc urat, cand se enerveaza sau cand se bucura, imi sunt dragi oamenii pe strada, unii cu priviri pierdute cu gandul la cine stie ce griji, altii distrati, altii obraznici, imi sunt dragi copiii cu zulufi blonzi in mall care trag de fustele mamelor, imi sunt dragi bebelusii care plang in autobuz. Imi place sa ii privesc cand rad, cand sunt tristi, cand se iau peste picior unii pe ceilalti, ma bucur cand ii surprind ascunzand o lacrima si pot trece mai departe oferindu-le doar un zambet. Stiu ca poate pe unii ii deranjeaza sa vada tot timpul o persoana cu zambetul pe bune si bine dispusa, stiu ca pot ajunge sa se intrebe da' fata asta n-are probleme, n-are de lucru decat sa ne tot zambeasca, ei bine, da, nu am de lucru nimic mai important decat asta :) si ma bucur ca e asa.

Remembering Sibiu

2007-07-16T23:13:00.001+02:00

remembering AIESEC, remembering LTS, remembering Zeno and Miruna :))

Consumator de publicitate

2007-07-16T22:12:00.000+02:00

Nu sunt un specialist, nici nu am aspiratii de a fi vreodata, dar sunt consumator de publicitate. Am renuntat de mult la obiceiul de a schimba canalelele TV cand intra calupurile de publicitate si de promo, de ce? din doua motive, primul, cand e publicitate pe un canal cu siguranta este sau va fin in urmatoarele 20'' si pe celelalte, iar al doilea motiv, televizorul alb-negru fara telecomanda :)) De la un moment dat au inceput sa-mi placa reclamele, unele mai mult, altele mai putin, sa incep cu cele proaste, acum ... cine sunt eu sa judec daca sunt proaste sau nu ... ca doar nu ma pricep, da' ... cine o fi dat bani sa apara prostiile alea pe posturi??

deci ... dintre cele mai cumplite o sa mentionez doar pe cea pentru Paduden, o femeie - pisica rupta de dureri menstruale si o Xena cam slabanoaga, pe o canapea dintr-o sufragerie tipic romaneasca; ughhhhh, mi se face pielea gaina numa' cand ma gandesc.

reclame simpatice, ... pai sa enumeram trei - Sprite - cu premiile gigantice :) - Coca Cola - cu baiatu ala ce imparte sticla de cola cu oricine/ orice si se metamorfozeaza :D - si aaaaaaaa, si Fulga, nu sunt un fan, dar ultimele spot-uri sunt chiar simpatice.

aura

un nou blog, sau unul vechi :)

2007-07-14T14:10:00.000+02:00

Dupa aproape doi ani de cochetat cu blogger, dupa ce am incercat livejournal si nomadlife, m-am oprit la wordpress si am mutat acolo cele mai recente post-uri de pe blogurile active, pe care inca scriu. De ce am mai multe? pentru ca imi place sa incerc lucruri diferite, pentru ca nu vreau sa sterg ceea ce am scris la un moment dat, si pentru ca am incercat sa separ diverse laturi ale vietii mele. Tentativa fara succes, ... am realizat ca totusi viata mea e una, chiar daca include mii de fatete. Acum am doua blog-uri active, acesta, unde scriu cand am chef sa scriu in romana, despre lucruri obisnuite de zi cu zi sau despre absurditati de zi cu zi :) si cel nou, in engleza, pe care il puteti accesa aici.

Astazi merg sa joc tenis, dupa aproape o luna de amanari :D, o sa fiu rupta maine, si batuta (la tenis, :D ce credeati?? ), sper insa sa nu fiu si plansa :D -- Mihai, daca am promis, am promis :)--

Si ca sa fie totul si mai ... care e cuvantul pentru "challenging"? :D ... refraze ... ca sa fie totul o provocare si mai mare, maine am examen :)), dar e ultimul, si nu e chiar asa de greu, ... sper, ... prima data l-am picat din neatentie, jur :D

gata, am zburat -- si fara RedBull :)))))))

aura

despre fotografie

2007-07-12T22:30:00.000+02:00

Despre mine se pot spune multe sau nimic, dar imi place sa cred ca sunt o persoana obisnuita care se pierde in anonimatul strazii bucurestene. Imi place fotografia, ca multora in ziua de azi, nu am o inclinatie innascuta pentru fotografie, dar ma joc cu aparatul foto si imi place sa experimentez. Nu ma simt comod in fata camerei foto, asa ca incerc sa imi gasesc un loc in spatele ei. Daca as fi trait in alte vremuri mi-as fi dorit o camera obscura sa-mi pot developa singura fotografiile, dar intr-o lume digitala, ma multumesc cu imagini in pixeli.

ganduri in ploaie

2007-07-11T20:12:00.000+02:00

ies din cladire, un nor mare, negru si fioros sta deasupra cartierului si ma gandesc la Gelu, unde este acum cu camera lui minune sa faca cateva fotografii demne de un Pulitzer??, afara bate un vant racoros care e placut dupa caldura zilei dar prea puternic si aducator de furtuna, imi scot telefonul sa o sun pe Oana si ma indrept catre statia de tramvai, abia fac 50 de pasi si se porneste ploaia, intai timid, cativa stropi, dar destul cat sa ma convinga sa inchid telefonul ... ajung la trecerea de pietoni iar ploaia este destul de deasa si vantul atat de rece, de parca nu am fi in miezul lui iulie ... traversez si ajung pe refugiul statiei incercand sa vad daca vine tramvaiul sau nu ... nu reusesc, am mult praf in ochi, in par, pe fata, ... prin aer zboara pungi, cutii de tigari goale si alte gunoaie ... incepe ploaia si ma bucur ca am fost inspirata de dimineata sa imi iau umbrela, desi pantalonii albi de in si flip-flop-ii nu sunt chiar o tinuta ce m-ar putea apara. Deschid umbrela ... si in doua minute o inchid la loc, e rupta, iar eu stau in ploaia torentiala, incercand inca sa identific doua faruri de tramvai si bucurandu-ma din nou ca am lasat laptop-ul la birou, nu l-as fi putut feri de torent. In sfarsit apare tramvaiul, desi nu mai conteaza, hainele imi sunt ude leoarca pe mine, dar macar va fi adapost; nu e 8-ul :( si nici 25-ul :( e 47 asa ca imi fac repede socoteala si imi schimb traseul de mers spre casa si urc. Ma bucur de adapost, noroc ca stiu statiile, ca pe geam nu se vede nimic din cauza ploii si nu as sti altfel unde sa cobor. Strazile sunt rauri de apa murdara, la una din statii, un tanar isi descalta papucii si coboara in picioarele goale pe trotuar, ma gandesc totusi sa cobor si sa astept un 8 sau un 25 in ideea in care autobuzele merg cu siguranta mai greu decat tramvaiele, dar renunt, asa ca intram pe 13 Septembrie, numar doua statii si la a treia cobor ... sa ma grabesc, nu are sens, doua autobuze tocmai pleaca din statia unde ar trebui eu sa ajung, semaforul e rosu, intersectia e oricum blocata, iar apa curge siroaie pe mine. O masina reuseste sa iasa din blocaj si accelereaza in dreptul meu transformand cei 15 cm de apa de pe strada in fantana arteziana, udandu-ma, daca ar fi posibil sa ma ud mai mult, din cap pana in picioare, la propriu, ... scap de cadavrul umbrelei intr-un tomberon, astept frumos la semafor iar un sofer gaseste nimerit sa claxoneze, probabil la adresa pantalonilor mei albi de in :) ... ajung si-n statie, e goala, doar o tiganca batrana si garbovita care se straduie sa imbrace un plovar si sa opreasca un taxi in acelasi timp; reuseste sa se imbrace, pana opreste taxiul isi aprinde o tigara si-mi zambeste stirb, norii curg in continuare, apa mi-e pana la glezne, iar picioarele imi aluneca in papuci facand mersul mai greu, oricum, nu ma grabesc, mai uda de atat nu voi fi, iar vantul nu mai bate atat de tare, sau poate doar mi se pare mie. Vine si 226, urc ... bara de metal de care ma prind este fierbinte si este bine si adapost, peste inca 7 minute cobor, statia s-a mutat din nou, pasesc in inca o balta si ma intreb cand reusesc sa ajung acasa, unii se grabesc pe langa mine, o fata sta sub un copac asteptand, ... sa treaca ploaia, sau alt autobuz ... nu stiu. Traversez si ajung in dreptul Postei, e deschis si nu e coada, as putea intra sa platesc factura de energie :), dar totusi merg mai departe, dupa inca zece pasi imi aluneca piciorul si papucul ramane in urma, ma intorc cei doi pasi, ma incalt si incep sa rad singura de situatie, mi-ar fi placut sa am cu cine sa rad, dar nu ar mai fi fost atat de fermecatoare situatia. Ajung in fata scarii siroind de apa, cu gandul la un dus si o ciocolata calda, imi caut cheile, surprinzator, cartea mea din sacosa e ok, zambesc inca o data si urc. Asta-i vreme de facut copii, nu gluma :))

pe urma amintirilor

2007-07-02T19:33:00.000+02:00

Am fost in weekend la Iasi. Trecusera mai bine de doi ani de cand am fost acolo ultima data si imi era dor de aerul boem, de Copou, de pacea de pe strazi, de liniste si de ritmul cuminte in care timpul se scurge. Drumul a fost mai obositor decat ma asteptam, 6 ore intr-un intercity incomod, la o temperatura de peste 30 de grade Celsius, intr-un compartiment unde geamul nu se mai deschide pentru ca aceste noi vagoane au 'ventilatie'. Am ajuns la Iasi la pranz; primul drum, catre Ripa Galbena. Pe strada, aceleasi chioscuri cu flori, aceiasi tei, un pic trecuti acum la inceput de iulie dar aerul era inca parfumat de florile lor. Din Ripa, am urcat dealul Copoului catre Universitate si mai sus catre parc.

Universitatea, renovata si cu acelasi aer impozant parea totusi parca mai mica. Am urcat mai sus catre Copou, iar in minte imi veneau in gand versurile unui cantec din studentie 'Iasule, Iasule, mandra cetate/ Numele tau, tara strabate/ Caci tu ai fost, si vei ramane/ Oras al celor sapte coline,/ Caci tu ai fost, si vei ramane/ La fel ca Roma, sora cu tine'.

In Copou, in chiosc erau repetitii cu muzica de fanfara. Am stat pe banca si am ascultat, la un moment dat chiar mi-am spus ca am venit pana la Iasi ca sa stau pe banca si sa ascult fanfara, dar nu era un parc, era Copoul, si a meritat. Dupa ce am plecat din parc am mai urcat pana la Brigada 15 Mecanizat "Podu Înalt"

La coborare, am trecut pe strazile pe care le stiam atat de bine in urma cu atatia ani, m-am oprit pe la Opera, pe la Mitropolie, la Teatrul care in sfarsit era in renovare, la Casa Cartii, am intrat in magazinul Moldova, mult schimbat intr-un centru comercial modern, am mers pre Podu' Ros' trecand prin fata Palatului Culturii si in jos spre patinoar.

Am vazut si am revazut multe orase, insa Iasiul mi-a parut cel mai neschimbat. Mi-a prins bine iesirea, cu toata oboseala drumului si cu canicula verii, in maxim o luna ajung la Sibiu, este un an de cand nu am mai ajuns si in Sibiu, dar acesta s-a schimbat atat de mult. Intr-o saptamana va reveni si Irina in tara, cred, abia astept sa ajung iar prin Pasajul Scarilor, pe Podul Minciunilor sau doar in Crama la o bere, sau la Caru' cu Flori, sau ...

despre Mihai

2007-06-26T22:20:00.000+02:00

Daca ai mai citit din cand in cand acest blog, poti cu siguranta sa spui cel putin un lucru despre mine, nu scriu despre oamenii din viata mea, sau cand fac referiri la ei, totul e generalizat si prea vag. Nu ma intrebati de ce, poate pentru ca prefer ca unele lucruri sa ramana personale, sau poate pentru ca in viata mea nu sunt atat de multi oameni, sau doar pentru ca ii tin numai pentru mine.

Si totusi, o sa scriu cateva randuri acum despre o persoana care imi este foarte draga si care este o prezenta stabila in viata mea. Este genul de om cu care daca nu vorbesti cu anii, cand te reintalnesti, reiei lucrurile exact de unde au ramas. Pe mine si pe Mihai AIESEC ne-a adus in acelasi timp si loc si in jurul acestei experiente de voluntariat am crescut oameni mari. A fost o surpriza placuta sa-l regasesc anul asta, intr-un Bucuresti aglomerat, dupa 4 ani, cred, de cand nu ne mai vazuseram. Se pare ca tot mediul ONG ii prieste, si ma bucur sa vad inca un om care crede ca poate face o schimbare in lumea in care traieste, si nu doar atat, ci chiar face ceva in directia asta. Mihai lucreaza impreuna cu WorldVision Romania pe parte de marketing. Nu o sa-i fac acum un bio, si nici promovare :) vreau doar sa va spun cat este de important pentru mine sa am in jurul meu oameni in care sa cred, oameni care sa ma inspire, oameni care sa ma faca sa imi doresc sa fac mai mult cu viata mea, oameni care sa impartaseasca din cunostintele si experientele lor, oameni care se ghideaza dupa niste valori fara sa le afiseze pe tapet tot timpul;

Mihai este pentru mine un astfel de om. Nu o sa-l numesc prieten, probabil nu l-as suna in miez de noapte daca as avea o problema urgenta de rezolvat, dar l-as suna daca as vrea sa discut o problema importanta, daca as avea nevoie de experienta si parerea lui.

El este Mihai

Numai azi am avut acces la atatea poze de-ale lui, si lasand la o parte experienta, munca, valorile si lucrurile in care credem, Mihai este un tanar caruia ii place sa se distreze, ii place sa munceasca, se bucura de prieteni, calatoreste mult, e 'campion' la aproape orice sport, mai putin sah, rugby, ... volei, ...... si tenis :):):):):):):):):):):):):):)

Acum ca il stiti pe Mihai, sa nu aveti impresia ca stiti totul despre mine :) e mult mai mult de descoperit :)

curand

inceput de weekend

2007-06-23T12:34:00.000+02:00

Caldura ma tine in casa, desi cel mai mult mi-as dori sa fiu acum pe o plaja, la soare, sau cel putin la malul unei ape, bucurandu-ma de caldura, nu sufocata de ea. Sa zicem ca va veni si vremea aia, am ajuns sa duc dorul verilor de la Braila cand puteam oricand sa fug la Lacu Sarat, la plaja. Mi-e dor si de verile de la Hateg, cand puteam sa fug la baraj sa fac o baie rece.

Bucurestiul ma limiteaza, ma constrange, si parca vara face mai acut acest sentiment.

Asa ca revin la aceasta zi de sambata. Lasand la o parte caldura, ma delectez cu o activitate pentru care de mult timp nu am mai avut timp. Ascult Charles Aznavour si citesc "Un an bun", aventuri din Provence. Una peste alta, am un inceput de weekend excelent, sa vedem cum va fi si continuarea :)

same aura

Romania de azi

2007-06-19T22:05:00.000+02:00

Este mai bine de o luna de cand nu am mai reusit sa urmaresc un jurnal de stiri cap-coada. In seara asta, am dat peste jurnalul TVR de la ora 11 PM din intamplare, cum zilnic eram fan Revista Presei cel putin, am dat volumul putin mai tare invartindu-ma prin casa si ascultand, sa ma aduc si eu la zi cu ce se mai intampla prin tara noastra.

Surprinzator, sau nu :) acelasi circ dintotdeauna, asezonat functie de anotimp si perioada electorala. Aceeasi canicula din fiecare an, cu recorduri noi insa la pierderile din agricultura, rememorand nostalgic instalatiile de irigatii de pe vremea odiosului si speculand firma carui om politic va mai castiga licitatiile la noile lucrari de amenajare a sistemelor de irigatii, care evident sunt o necesitate in conditiile schimbarilor climaterice din Romania. Ca sa continuam in acelasi ritm, aceleasi spitale cu cate 1000 de paturi, 100 de internari pe zi si doar cu 70 de aparate de aer conditionat in dotare, macar instalate strategic, in salile de operatii, la terapie intensiva si la cardiaci, sa nu zicem ca ne mor oamenii in spitale, prioritati la Ministerul Sanatatii, cu totul si cu totul altele, bine ca exista totusi sponsorizarile (si astea insa, tot in functie de interese). Un alt domeniu, pensionarii care au iesit sa protesteze, taman acuma cu canicula, nu stiu cum se face dar in fiecare an este la fel, trebuie sa fie de vina sezonul, totusi, noutatea, o lege PSD blocata in Parlament, marul discordiei; reportajul, insotit cum se cuvine cu imagini de la sedinta parlamentara, la care au participat si pensionari, cand s-au perindat pe la pupitru alesii neamului care mai de care cu discursuri de sa ne crape obrazul de atata rusine, sa stea pensionarul roman cu pensie de 3 milioane dupa ce a muncit 40 de ani, de ti se intoarce stomacul de greata numai cand auzi versul de inceput; in conditiile in care numarul contribuabililor s-a injumatatit in ultimii 10 ani, numarul pensionarilor a crescut iar statul roman nu a inteles sa se poarte ca si un agent economic pe o piata capitalista si sa inceapa sa investeasca, sa construiasca, sa economiseasca; aceeasi tendinta de consum ca si in societate, ne imprumutam si ne indatoram, consumam, ca de pus inapoi, ai ce-or veni dupa noi sa se ingrijeasca. Nu pot sa cred ca inca nu le este rusine ... dar, si daca masura trece de Parlament, anul viitor la alegerile parlamentare si la cele prezidentiale, cine va reveni in forta batandu-se cu pumnul in piept ca a marit pensiile romani? tot PSD-ul, ca doar de, e parte din strategie, ca la carte. Si doar pentru variatie, placa cu schimbatul bordurilor in capitala in fiecare sezon, ca doar e la moda, si muncitorii care mai vand o bordura-doua, filmati cu camera ascunsa, in timp ce un angajat al Primariei da asigurari ca nu se va plati nimic in plus de la contribuabil si ca muncitorul fura de la firma, parca daca nu sunt borduri de ajuns, ramane lucrarea neterminata, se mai face un deviz-doua, ca de' urgente, vremea, sau o estimare de buget initiala un pic eronata.

Atat am reusit sa ascult, si mi-am dat seama ca intr-o luna Romania nu a devenit mai buna, mai inteleapta sau macar mai constienta de mocirla in care se scalda. Am ratat probabil vreun sondaj conform caruia Becali ar fi presedinte al Romaniei daca maine ar fi alegeri prezidentiale, am ratat probabil vreo cearta Basescu-Tariceanu si ca sa nu intru prea mult in detalii cateva crime, violuri si alte asemenea, ca doar vorbim despre Romania.

Stiu ca 'traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul' dar daca ne-am lua cateva minute zilnic sa ne dam la o parte si sa privim de undeva de sus cum traim, poate am gasi totusi timpul sa mai si schimbam atat cat putem fiecare, ca sa facem 'mocirla' asta poate nu chiar poiana de narcise, dar macar un lan de grau. Nu-mi sta in fire un ton atat de sumbru, dar mi-as dori sa ne putem rupe din sistemul asta care ne corupe si care ne otraveste zilele clipa de clipa.

Asta a fost Romania de azi, nu pot decat sa sper ca Romania de maine va avea parte si de ceva mai bun.

mi-e dor de un acasa

2007-06-19T15:31:00.000+02:00

In curand se fac doi ani de cand sunt in Bucuresti, si din nou sunt pe cale sa ma mut. Oare de data asta va fi in sfarsit acasa? mi-e frica sa sper. Acasa nu mai e acasa de cand am plecat la facultate la Iasi, dar atunci imi doream sa plec, sa nu mai fiu acasa. Acum, acasa e ca la hotel, la Bucuresti nu e acasa, iar eu ratacesc intre o camera inchiriata, un apartament intr-un oras pe malul Dunarii, nostalgia unui burg medieval si inca visez la acasa.

Cum e acasa pentru voi? e un colt de natura in spatele gradinii de la tara, e o sufragerie cu mobila greoaie, e o terasa, e malul unui rau, e curtea unui bloc? si cum ar trebui sa fie acasa?

numai de bine

2007-06-12T13:12:00.001+02:00

Doua lucruri s-au intamplat in dimineata asta care mi-au facut ziua mai buna decat era, si mai frumoasa. La 7 dimineata, in tramvaiul 32, un om citeste Capital :) in loc de fituica Libertatea. Nu-mi venea sa cred, in sfarsit!!! uff ma indrept spre birou, din Unirii iau metroul, la Grozavesti, la iesire, un copil al strazii statea turceste in iarba si rasfoia o carte, o carte, va dati seama, am zambit, ma gandesc ca inca exista speranta pentru noi si ca nu ne indreptam grabiti catre sfarsit. De mult timp nu am mai reusit sa privesc in jurul meu si sa reusesc sa si vad ce ma inconjoara; parca timpul meu nu se mai grabeste atat de tare si in sfarsit pot sa respir. Imi doresc mai multe astfel de momente, imi doresc sa vad mai multe si sa aud mai multe. Poate maine ...

momente importante

2007-06-04T22:20:00.000+02:00

Ziua mea a venit si a trecut, altceva important in viata mea s-a intamplat. In weekend-ul asta am fost la nunta surorii mele :), da, s-a intamplat si asta, si nu doar atat, l-am botezat pe fiul ei, pe Daniel. Nu-mi vine sa cred cum a trecut timpul. Nu-mi vine sa cred ca au trecut ani, poate chiar zeci de ani de cand ne jucam in fiecare seara pe intuneric Ela si Gelu, cum ne prosteam spunand ca veverita face 'vever, vever' si cum saream elasticul in fata blocului. Incerc sa-mi amintesc cate ceva relevant din fiecare an care a trecut, din viata mea pot oarecum sa reconstitui modul in care 'm-am facut mare', pot sa identific evenimentele mari sau micile nimicuri care m-au facut femeia de azi, insa la Oana, nu stiu, ce i-a placut, ce a bucurat-o sau ce a facut-o sa planga; ne-am trezit mari, ne vedem de cateva ori pe an si ne spunem unele mici bucurii sau ne facem unele confidente. Da, am fost la nunta Oanei, nu am reusit sa asist la cununie, dar l-am tinut in brate pe Danut, nepotelul meu de doua luni, si am mai marcat un eveniment important, cred ca vor urma si altele, nu?

maine e ziua mea

2007-05-26T22:52:00.000+02:00

si ca de fiecare data ma provoc la a face un bilant din anul care a trecut. Din nou pot sa spun ca am realizat cateva lucruri de care sa fiu mandra si in acelasi timp sunt si lucruri de care nu pot sa fiu mandra si ma rog doar sa fi invatat din ele astfel incat sa nu le mai repet. Si bineinteles nu poate lipsi lista cu ce imi doresc pentru anul viitor, asa ca ... lista cu dorinte :)

vise noi pentru un an nou

2007-01-16T14:40:00.000+01:00

Uau, pai ... Craciunul a venit si a trecut, ca fiecare zi care vine si trece :), una peste alta, nu s-au intamplat lucruri iesite din comun in viata mea nici de sarbatori, si nici dupa aceea.

Dar daca e sa vorbim despre schimbari, s-ar putea sa intervina cateva majore in viata mea cat de curand, nu ... nu ma marit :))), desi cineva ar fi fooooaaarte fericit daca asta s-ar intampla :), m-am hotarat sa caut alte provocari, sa incerc lucruri noi si sa fac ceva care sa conteze pentru lume, pentru oameni, pentru societate, pentru viata. Cum am ajuns la concluzia asta? pai, mi-am pus intrebarea de ce muncesc? pentru ca totul a plecat de la faptul ca nu sunt fericita sau multumita cu munca pe care o fac. Raspunsul meu dupa indelungi si profunde analize si alte bla bla-uri :) as fost ca muncesc ca sa traiesc, nu ca sa fac avere, nu ca sa fac bani, nu ca sa multumesc pe X sau pe Y, asa ca daca tot muncesc ca sa traiesc, asa cum traiesc aici as putea trai oriunde, nu? Ideea era ca ceea ce muncesc sa conteze, nu doar pentru mine, dar pentru ceilalti, ce sa o tot dau la intors, mi-am dat seama ca ceea ce fac acum nu ma vad facand si peste 5 ani, sau 20 de ani, asa ca nu are sens sa investesc intr-o munca care nu-mi aduce satisfactii, aproape de nici un fel. Asa ca, in sfarsit ma pot lauda ca am aflat ce vreau sa fac cu viata mea :))) ha ha, asa ca v-am surprins!!!! Dap, am aflat acum vreo 2 saptamani, si desi aveam senzatia ca ma voi razgandi, la cum ma cunosc, uite ca inca nu s-a intamplat lucrul asta, as putea chiar sa spun ca de la o zi la alta lucrurile se cimenteaza, se stabilizeaza din ce in ce mai mult. Nu pot sa spun ca nu ma sperie lucrul asta, ma sperie faptul ca acum stiu ce vreau dar mai ales stiu si ce ar trebui sa fac pentru ca sa realizez ceea ce vreau; sunt pasi uriasi pe care tre sa-i fac, bariere pe care trebuie sa le depasesc, mai ales in relatie cu mine insami, limite pe care trebuie sa mi le testez, si ma sperie totul, insa am descoperit ca frica ma motiveaza si mai tare, ma impinge catre cele mai nebunesti planuri, nu si nesabuite insa.

Ce mai intra in ecuatie? sprijinul cuiva care sa creada in visele si in planurile mele nebunesti, si acest sprijin il am.

Asteptand Craciunul

2006-12-15T15:11:00.000+01:00

Vine inca un Craciun, in 10 zile ... iar astazi s-au inregistrat 14* C in oras. Mi-e dor de zapada; oricat de mult at uri iarna, sau frigul, ma innebuneste asteptarea asta, vremea asta schimbatoare si neobisnuit de calda pentru decembrie parca nu ma lasa sa traiesc in parametri normali. Dar ce este normalitatea?!

Astazi am purtat caciula de Mos Craciun :) nu iti poti imagina fetele oamenilor pe strada, in statia de tramvai, in autobuz :))) dar stii ce e trist, ca prea putine din acele fete erau amuzate. Nici macar nu radeau de mine, se uitau unii cu priviri pierdute, ca la un ciudat scapat de la nebuni. Nu-mi venea sa cred. Nu pot sa cred ca nu mai putem nici macar sa radem de ceilalti, oricat de amuzanti sau ridicoli ar parea.

Pentru mine insa, a inceput timpul de sarbatoare, asa ca ... ce conteaza ce cred ceilalti? :)

Asteptand Craciunul, aceeasi Aura.

despre carti

2006-11-07T19:03:00.000+01:00

Am inceput sa citesc. Fara sa-mi fi planificat, fara sa-mi fi dorit. Pur si simplu merg la cumparaturi si ma trezesc la standul de carti, citind avida recenziile si incercand sa-mi dau seama ce mi-ar placea sau nu sa citesc. Mai mult literatura contemporana, care devine din ce in ce mai variata, mai tentanta. Am inceput sa-mi citesc revista pe care o cumpar luna de luna, din scoarta in scoarta, si nu de rare ori se intampla ca recomandarile de carti din revista sa fie si pe placul meu. Este adevarat ca imi permit luxul sa-mi cumpar doua carti pe luna, si acum imi dau seama ca asta este una dintre putinele bucurii pe care mi le da salariul. Dar abia astept luna viitoare sa-mi mai ofer un rand de carti, pe care bineinteles reusesc sa le termin din primele nopti.

octombrie de bucuresti

2006-10-25T13:45:00.001+02:00

Este octombrie, neasteptat de cald octombrie. Fara sa ma pot bucura prea mult de zilele astea care te indeamna sa iesi in parc, sa te lasi mangaiata de razele soarelui si sa astepti frunzele sa cada una cate una cu gandul la un Bucuresti de-odinioara, ma regasesc in fata aceluiasi monitor flat, cu o tastatura silentioasa drept companion de conversatie, intr-un birou care tinde sa-mi devina casa. A venit vara si a trecut, fara sa stiu exact cand si cum, se pare ca a trecut si toamna, imi dau seama cum se duc lunile cand vad mail-ul de la Cristina intrebandu-ma daca vreau salariul numerar sau pe card si ma trezesc intrebandu-ma cu ochii in calendar, este iar 20? oare ce luna? S-a dus din nou vremea sandalelor si a fustelor de in, si oricat as incerca sa imbrac culori vesele, tari, parca nu mai pot, asa ca dupa nuantele de maro, kaki, albastru si uneori putin roz, imi dau seama ca se apropie iarna. Mi-e teama de tremuratul in statii asteptand un autobuz care vine oricum plin de oameni, dar probabil nici nu o sa realizez cand va da primavara si o sa-mi doresc din nou sa merg in parc, sa vad de data asta magnoliile in floare sau sa ma bucur de vantul rece si proaspat.

In autobuz, aceleasi fete obosite, aceeasi oameni cu casti in urechi si cu cate un iPod atarnand de gat, si bineinteles acelasi ziar Libertatea pe care toata lumea il citeste de parca ar fi hrana pentru suflet. Din cand in cand mai vezi un tanar in costum, cu gulerul camasii cam uzat, citind o carte, una din acele carti editate prin anii '90, cu vreo 400-500 de pagini, captivat profund de lectura sau poate un tanar actor cu un scenariu deschis, in timp ce incearca sa-si tina echilibrul in tramvaiul care mai mult icneste si se impiedica decat sa ruleze lin pe propriile sine. Noroc cu cartile si internetul, asa avem din cand in cand iluzia ca ne traim vietile. Am plecat aseara la ora 2 de la birou, avand in cap strategii de coaching si bulett-uri si font Arial de 12 la 1.5 spatiere iar soferul de taxi, un domn care mi-a spus ca de curand a implinit 47 de ani imi explica cum tineretu' asta de azi munceste pana la ore ca aceea si nu mai are timp nici sa cheltuie banii pe care ii castiga. Daca in antichitate sclavii erau constransi de bici, acum ne oferim sclavi de buna voie, apreciind buna vointa a sefului care este de acord sa vii la lucru si in weekend pentru ca sa-ti poti respecta dead-line-urile. Frigiderul meu e gol acasa, si nu pentru ca Doamne fereste nu as avea cu ce sa-l umplu, dar saptamana de saptamana ma vedeam pusa in situatia de a arunca mancarea gatita, sau salamul feliat deja uscat, sau acele oua cumparate cu o luna jumate in urma cand m-a vizitat o verisoara si am mancat omleta cu ciuperci. Pacat de atata risipa, asa ca acum nu mai cumpar mancare, si cand ajung acasa la 10 noaptea beau un pahar de suc de rosii sau un iaurt cumparat de la non-stop si incerc sa-mi gasesc energia sa pun masina de spalat, ca maine nu mai am ce sa imbrac, sa dau cu aspiratorul, sa fac ordine in sifonier si poate sa imi calc doua camasi pentru zilele urmatoare. Ma gandeam aseara la un email primit de la un vechi prieten caruia nu am avut timp decat sa-i raspund fragmentar, in doar cateva paragrafe, cu el argumentam sus si tare ca eu sunt fericita cu viata pe care o am, incercand probabil cu vehementa sa ma conving pe mine insami ca intr-adevar asa este, ei bine, aseara am realizat ca nu sunt fericita, ... nu sunt nici nefericita, doar ca nu sunt fericita.

de ce asa?

2006-07-19T17:18:00.001+02:00

Cum pot sa ma simt atat de bine toata ziua si sa termin ziua intr-o dispozitie atat de pesimista? Am una dintre cele mai bune saptamani din ultima vreme, lucrurile incep sa intre pe fagase oarecum normale, de ce starea asta?
Irina a reusit in sfarsit sa plece catre Brazilia, acum este in Madrid dar sper ca maine sa pot vorbi cu ea pe internet. Ma bucur atat de mult pentru ea, s-a luptat atat de mult pentru visul asta; ce pot sa mai zic decat sa lasam in spate zilele, saptamanile de incertitudine si de stres si de intrebari si sa ne bucuram ca a reusit, sa asteptam poze din Sao Paulo si sa auzim numai de bine de la ea, din jumatatea cealalta de lume :D.
Parca as avea 100 de ani, am ajuns sa-mi traiesc visele prin realizarile celorlalti din jurul meu; nu ca ar fi rau sa ma bucur pentru cei din jurul meu, dar stii cum e vorba aia: Batranii dau sfaturi bune pentru ca nu mai pot da exemple rele! Suna atat de patetic; nu pot sa cred ca eu sunt cea care scrie acum randurile astea. Nu ma mai recunosc, poate ar trebui sa merg putin in recunoastere prin zona, nu se poate ca Bucurestiul sa fie atat de mare incat sa ma pierd si sa nu ma mai regasesc. Cand ma gandesc ca ma bucuram de Bucuresti mai ceva ca un copil mic in fata unei vate de zahar, iar in weekend-ul trecut cand am vrut sa ies in oras pur si simplu nu am gasit nimic interesant de facut. Intr-un final am mers la film, mare distractie pentru o duminca dupa-amiaza :) dar asta e ... dupa ce ca mi-am pierdut imaginatia, acum imi pierd si memoria si nu mai sunt in stare sa-mi amintesc nici ce-mi facea placere sa fac in timpul liber. Nu stiu daca solutia ar fi sa renunt si la timpul liber pe care-l mai am sau sa incerc sa ies din cercul asta in care habar nu am cum am intrat. Din nou atat de multe intrebari, proasta decizia de a-mi incheia ziua de lucru cu un pahar de bere, mai bine mergea o cafea, cred! :)

Well, nu toate zilele se termina asa de prost, important este ca ziua de maine va fi cu siguranta mai buna.

aura

cu capul in nori ...

2006-07-14T19:24:00.000+02:00

Am experimentat pentru prima data zborul cu avionul, :) nu mi-am imaginat niciodata ca poate fi atat de amuzant si interesant; desi poate nu zborul in sine a fost asa ci faptul ca am fost insotita de oameni spirituali si pusi pe glume, cine stie!

Lasand la o parte aspectele pur tehnice sau glumele echipei mele care va avea acum motive sa faca haz prin birou de cum am luat eu experienta zborului, am trait inca unul dintre lucrurile pe care mi le propusesem. Stii cum se intampla, ajungem sa ne facem lista cu lucruri pe care am vrea sa le facem inca in viata asta abia cand am ajuns la nivelul in care copiii ne sunt pe picioarele lor, cariera este aproape de final si incepem sa realizam ca am investit toata viata in lucruri care speram sa conteze pentru altii si nu pentru noi. E ciudat cum ne gasim intotdeauna motivatiile pentru altii si mai putin pentru noi; de parca altcineva ar trai viata noastra pentru noi, si nu noi insine. Mi se intampla la inceput de an nou, sau cand evenimente importante se intampla in viata mea sa iau inteleapta decizie sa prioritizez lucrurile din viata mea si sa-mi canalizez energia si motivatia catre lucruri care chiar sa conteze pentru mine. Insa mereu se intampla sa fac lucruri pentru ca trebuiesc facute sau pentru a demonstra altora ca pot, ca sunt in stare, intotdeauna am de demonstrat altora cate ceva, mai putin mie. Si stiu ca este gresit, stiu ca nu este bine, dar ajung mereu in situatia asta. Apreciez atat de mult oamenii care stiu ce vor si lupta pentru lucrul pe care-l vor, mi-as dori sa am si eu vointa si puterea asta.

aceeasi aura

dintr-o seara de iulie

2006-07-06T18:08:00.000+02:00

Maine-poimaine se face deja un an de cand sunt in Bucuresti, a trecut un an de cand mi-am luat licenta si parca a fost ieri. Simt ca am realizat atat de multe, si totusi ceva imi lipseste.

Nu stiu de ce, am simtit din nou dorinta de a scrie cateva ganduri aici. Mi-ar placea atat de mult sa las pur si simplu degetele sa treaca peste tastatura si sa scrie tot ce-mi trece prin minte si nu inteleg de ce nu reusesc. Parca ma lovesc in mod constant de un zid, de o bariera invizibila care pur si simplu nu se lasa daramata. Cred ca este si lipsa de exercitiu, de mult timp nu mi-am mai exersat imaginatia, sa visez cu ochii deschisi, mi se intampla, sa-mi fac planuri si sa visez la cat de multe vreau sa realizez, mi se intampla, dar niciodata nu am putut efectiv sa exprim ceea ce visam sau ceea ce imi doream. Mi se intampla uneori sa am inima plina si sa vreau sa exteriorizez, mi se intampla sa vreau sa spun atat de multe si sa nu-mi gasesc cuvintele, poate ar fi mai usor sa vorbesc despre asta, dar nu este atat de usor ...

niciodata nu este

mereu cautand

2006-04-14T15:52:00.000+02:00

Este sfarsit de saptamana si nu mai am deloc chef de munca. Am facut mai mult kestii administrative azi, am intrat din nou intr-o linie dreapta, dupa ce zilele trecute am trecut printr-o furtuna de emotii, indoieli si intrebari. Se intampla sa am momente in viata cand simt ca vreau sa ma redefinesc, sa descopar din nou cine sunt eu, ce simt eu, ce cred eu, cum sunt eu ... nu reusesc intotdeauna. Ma agit, incerc sa ma pun in situatii noi si inedite, sa cunosc oameni noi si diferiti de mine, apoi, dk nimic nu se intampla, revin la linia mea dreapta. Ar trebui ca asta sa fie linia mea de echilibru, dar nu este mereu asa. De ce oamenii nu stiu sa se bucure de ce au? De ce nu pot fi impacata si multumita? De ce simt nevoia sa fac ceva nebunesc, iesit din comun? De unde tendinta asta catre periculos, incitant, diferit, provocare? Eu nu sunt asa; sau poate tocmai acea Aura incearca din cand in cand sa iasa la suprafata iar eu o imping mereu inapoi, inauntru, acolo unde nu poate fi vazuta si descoperita. Trec uneori zilele la fel, liniar, semanand una cu alta atat de mult ca am senzatia aia de retraire a aceleiasi zile mereu, mereu, mereu, la nesfarsit. Si, da, trece viata, pe langa mine, si alta nu am la schimb, de ce nu reusesc sa ma smulg din rutina si sa-mi caut un scop, sa-mi fac un tel, sa trag, sa muncesc, sa sper catre ceva. Am nevoie in viata mea de o provocare. Nu stiu, personala, profesionala, dar trebuie sa gasesc acel ceva.

despre viata, despre mine

2006-04-12T11:23:00.000+02:00

Da, se pare ca acest blog nu mai are atat de multa cautare ca lunile trecute. Si nu pentru ca nu s-ar mai intalmpla kestii in viata mea, ci pentru ca se intampla destul de multe lucruri la servici si nu am mai reusit sa stau peste program sa mai scriu ce se mai intampla cu viata mea. Am fost la Sibiu, am revazut o parte dintre persoanele care imi sunt dragi, am jucat Scrabble pana la 3 dimineata, mi-am reincarcat bateriile cu aer medieval, m-am bucurat de aceleasi plimbari care imi erau atat de dragi in studentie. Doamne, cum vorbesc, de parca ar fi trecut zeci de ani de atunci. Da, Iritzi a fost acceptata in MC-ul Braziliei, Miru in MC-ul Noii Zeelande, avem atat de multe realizari in AIESEC ca nu imi vine sa cred. Se intampla multe lucruri iar eu nu sunt acolo sa ma implic si sa ma bucur impreuna cu ei. Incerc sa ma implic de la distanta dar nu este acelasi lucru si nici nu imi iese :( parca nu am tragere de inima.

La servici lucrurile merg bine. Activitatea a intrat intr-un fel de linie dreapta, nu mai sunt suisuri si coborasuri decat eventual mult stres legat de termene limita, dar echipa incepe sa functioneze lin, ca o masinarie bine unsa care da rezultatele asteptate atunci cand trebuie. Ar fi tare multe de spus pe tema asta, dar nu stiu dk asta e locul sau dk este momentul. Ce este important este ca lucrurile se intampla asa cum ar trebui sa se intample.

Partea interesanta din viata mea este dansul. Este sala aia de discoteca unde merg de doua ori pe saptamana si unde reusesc sa uit de orice problema care mi-ar fi framantat mintea in cursul zilei. Muzica e superba, dansul la fel, oamenii de asemenea. Ma intreb ce se va intampla la sfarsitul acestei luni de antrenament, care este si sfarsitul modulului pentru incepatori. Nu as vrea sa se termine, dar nu stiu dk sunt potrivita sa incerc sa merg mai departe. La urmatorul sfarsit de saptamana are loc in Bucuresti un concurs de dans si cred ca am sa merg, ca spectator :) sa vedem cum este, poate asa imi mai ridic si io moralul si imi doresc mai mult, ca sa si muncesc pentru mai mult. Pana atunci insa, am o idee, pentru a ma antrena mai mult, ca sa zic asa, si o sa vorbesc azi cu colegii de curs, poate vor fi si ei tentati.

In rest ... peste 10 zile este Pastele, o sa merg acasa, o sa fie o nebunie, oboseala, vizite, dar o sa merite. Am fost acasa si de ziua tatei, numai ca nu am reusit sa ne vedem, ce kestie, a implinit 50 de ani si nu stie sa lase la o parte orgoliile si sa se bucure de noi asa cum ar face-o orice parinte. Sau poate ma insel, desi am senzatia ca am facut tot ceea ce depindea de mine, nu pot sa nu-mi para rau ca relatia noastra a ajuns asa, suntem ca doi straini care schimba cateva vorbe de convenienta o data pe luna. Ma gandeam zilele trecute la o intrebare pe care vreau sa o adresez unui prieten, oare ce as face eu daca as sti ca mai am doar o saptamana de trait? Am facut de multe ori exercitiul asta in AIESEC, dar parca niciodata nu l-am luat atat de in serios ca zilele trecute. In final, sunt multumita de viata mea, si nu as avea decat poate mici regrete, dar pe care le pun acum pe seama faptului ca nu as putea interveni direct ca sa schimb cate ceva; iar pentru randurile astea, acel prieten m-ar certa destul de tare :D, dar asta cred si asta simt.

aceeasi dintotdeauna aura

o zi buna

2006-03-23T16:30:00.000+01:00

Astazi am avut parte de discutii care m-au motivat si care mi-au facut bine, mai ales pe parte profesionala. Am invatat sa separ putin partea profesionala si munca de opiniile pesonale si in felul asta sa-mi gestionez mai bine relatiile. De fapt, una dintre colegele noastre noi, a demisionat, iar acest lucru ma cam demotivase; ca mereu, dupa, se descopera greseli mai mult sau mai putin grave, dar al caror efect negativ putea fi redus daca ar fie existat putin mai multa incredere si comunicare. Dar persoana, este uns dintre cele mai placute persoane pe care le-am cunoscut si de la care am invatat foarte multe lucruri utile, de la abordari profesionale pana la atitudini fata de viata si fata de probleme. O apreciez mult.

In seara asta merg in mall sa hoinaresc un pic, de fapt caut un magazin de ciocolata, pentru ca in weekend merg acasa si i-am promis mamei ca-i voi duce ceva deosebit. M-am mai linistit putin cu banii, imi faceam probleme ca nu o sa reusesc sa ma descurc, nu stiu de ce am acum sentimentul ca totul va fi bine. Aseara am vorbit cu Victoria aproape o ora, si mi-a facut bine sa aud tonul ei optimist si modul ei deschis de a spune lucrurilor pe nume. Ca sa nu mai spun ca la cursul de dans am invatat cativa pasi de vals vienez. Nu pot sa cred cat de mult ma ajuta faptul ca merg acolo, ca fac efort fizic, ca ascult o muzica care imi place, ca sunt oameni care vin pentru ca le place. In sfarsit am gasit un lucru care imi face placere, daca m-as putea duce mai des ar fi si mai ok. Singurul lucru care umbreste putin placerea asta este faptul ca nu am partener de dans, si desi invat pasii si imi place sa dansez, sa ascult muzica, sa invat, nu este acelasi lucru. Dar poate in timp se va rezolva si acest lucru.

Cred ca aici ma opresc. Mai am de dat un telefon pana plec, dar tre sa ma carabanesc la cumparaturi.

aceeasi aura :)

doar inca o zi

2006-03-20T16:40:00.000+01:00

Doamne, cate vreme a trecut de cand nu am mai scris, macar cateva randuri ... s-au intamplat atat de multe kestii, lucruri bune si rele, lucruri care puteau fi evitate si care nu puteau fi evitate, lucruri care ne complica viata si lucruri care ne-o infrumuseteaza. Unul dintre lucrurile pe care mi l-am dorit intotdeauna sa-l fac si care acum se intampla este faptul ca am inceput sa iau lectii de dans, well, nu zambi! imi place la nebunie si abia astept acele doua zile din saptamana in care uit de probleme, de griji si ascult doar muzica, fac efort, dansez si uit de tot. La sfarsitul asta de saptamana merg acasa, este ziua tatei duminica, nu pot sa spun ca o fac cu placere, dar stiu ca este important sa merg, pentru relatia noastra. O sa vedem ce va fi. Azi a fost una din cele mai oribile zile, cu probleme aparute de nici-unde, cu multa tensiune si mult stres, fara spor la lucru, cu multe idei in cap pe care insa nu reusesc sa le pun in practica, cu vise la care nici nu indraznesc sa ma gandesc, of ...

Una peste alta, saptamana este abia la inceput, azi a fost zi de salarii, asa ca ar trebui sa ma simt mai bine, chiar daca dimineata am luat banii si pana seara ii dau :)

pe maine!

sau pe curand!

filmul de duminica trecuta :)

2006-03-03T13:41:00.000+01:00

Prima data la Opera!

2006-02-24T09:01:00.000+01:00

Astazi voi experimenta prima intalnire cu Opera. Cu o piesa consacrata, Aida, cu o distributie de exceptie, la Opera Nationala din Bucuresti. Mi-am dorit atat de mult sa ajung acolo. Nu a fost totusi greu, a fost suficient sa spun ca vreau sa merg si sa ma duc sa iau bielete; ma intreb acum de ce mi-a trebuit atat de mult sa ma hotarasc. Oricum, abia astept!!!

Iar maine seara, fac cunostinta cu Sala Mare a Teatrului National Bucuresti.

aceeasi Aura :)

weekend movie

2006-02-13T15:10:00.000+01:00

La sfarsitul asta de saptamana am fost la film. Dupa un weekend maraton prin magazine cu Silvia, au fost doua ore de odihna. Filmul ... well, asa, de o dupa-masa de duminica, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Sala de cinema, ok, atmosfera, la fel, asa ca nu am avut motive sa nu ma bucur de acea pauza. Astazi ... luni, mult kef de lucru, multe DL de atins. Una peste alta, am inceput saptamana in forta, nu stiu cand s-a facut ora 4, si uite asa maine este marti si fara sa-mi dau seama vine din nou weekend-ul.

Gata cu vorbaraia, inapoi la lucru, oricum, ca idee, nu era rau daca instalam internet si acasa :), dar asta este, poate alta data.

aura

Una dintre cele mai meseriase reclame!

2006-02-08T14:11:00.000+01:00

Share Video at DropShots.com

merg la teatru ... din nou :)

2006-02-03T11:14:00.000+01:00

Noiembrie

Regia: Alice Barb
Cu: Olga Tudorache, Cecilia Barbora, George Motoi
Piesa de teatru de Ana Maria Bamberger

astazi este o zi speciala!

2006-01-27T14:31:00.000+01:00

am hotarat ca azi e o zi speciala :D, nu stiu cum, nu stiu de ce ... poate doar pentru ca la urma urmei totul depinde de mine, si acum am emotii, dar sunt multumita, macar asa nu voi regreta niciodata ca nu am facut lucrul asta, ca nu am spus, ca nu am recunoscut ... de acum incolo, viata mea poate reintra pe fagasul normal, mingea nu mai este in terenul meu. Ce pot sa mai zic ... in momentul de fata cuvintele sunt de prisos :)

sunt doar fericita

aceeasi dintotdeuna aura

AHA moment

2006-01-26T14:15:00.000+01:00

Aseara, mergand spre casa si bucurandu-ma de cat de cald este afara (-5* C), am avut un moment AHA :), stii genul ala de revelatie cand te lamuresti despre o problema care te macina si careia nu-i vedeai solutii; atunci am realizat ca nu o sa am de fapt niciodata curajul de a gasi acea zi speciala despre care scriam zilele trecute in care sa deschid pur si simplu mail-ul si sa-ti spun ce simt pentru tine, sau sa pun mana pe telefon si sa te sun ... cred ca surpriza ta ar fi atat de mare ca de fapt nici nu ai realiza ce-ti spun sau cat de adevarat este ceea ce spun ... stiu ca rational ar trebui doar sa ma intreb: Ce se poate intampla rau? Care ar putea fi cele mai rele consecinte ale faptului ca ti-as spune ca te iubesc? pai ... teoretic nu exista consecinte negative, cel mult ma vei evita, lucru care nu pot sa spun ca m-ar surprinde, nici acum nu ne vedem. Dar nu este atat de simplu, niciodata nu este, nu?!

aceeasi aura

filmul de miercuri ...

2006-01-24T14:09:00.000+01:00

Viata ca un pariu

articol www.iqads.ro

2006-01-24T14:03:00.000+01:00

Creativitate vs. EQ

http://www.iqads.ro/SpotLight_read_1619/eq_versus_creativitate.html

voi ce spuneti?

2006-01-24T10:48:00.000+01:00

"13 RÂNDURI PENTRU VIAŢĂ"

Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine.
Nu merită să plângi pentru nimeni, iar cei care merită nu te vor face să plângi.
Doar pentru că cineva nu te iubeşte aşa cum vrei tu, nu înseamnă că nu te iubeşte cu toată fiinţa sa.
Un prieten adevărat te prinde de mână şi îţi atinge inima.
Cea mai stranie formă de a îndepărta pe cineva este a sta lângă el şi a şti că nu-l vei putea avea niciodată.
Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău.
Poate că pentru lume eşti doar o singură persoană, dar pentru o anumită persoană eşti întreaga lume.
Nu îţi petrece timpul cu cineva care nu e dispus să şi-l petreacă cu tine.
P
oate că Dumnezeu va dori să cunoşti multe persoane nepotrivite înainte de a cunoaşte persoana potrivită, pentru ca atunci când o vei cunoaşte în sfârşit, să ştii să fii recunoscător.
Nu plânge pentru că s-a terminat, zâmbeşte pentru că s-a petrecut.
Vor exista mereu oameni care te vor răni, aşa că trebuie să-ţi păstrezi încrederea şi doar să ai mai multă grijă în cine ai încredere şi a doua oară.
Caută să devii un om mai bun şi asigură-te că ştii cine eşti tu înainte de a cunoaşte pe cineva şi a aştepta ca acea persoană să ştie cine eşti.
Nu te agita atât, lucrurile cele mai bune se petrec atunci când le aştepţi mai puţin.

”TOT CEEA CE SE PETRECE, ARE UN ANUMIT SENS”

Gabriel Jose Garcia Marques

astept inca o zi speciala

2006-01-24T10:42:00.000+01:00

Un zambet si …

Stii, mi-as dori ca asta sa fie una din zilele alea speciale cand imbraci tricoul care iti place cel mai mult, sau cand te dai cu parfumul preferat, … astept ziua asta speciala de ceva vreme, sperand ca intr-una din aceste zile speciale o sa am curajul sa iti spun ca te iubesc. Nu am avut curaj sa fac asta cat am stat in Sibiu, mi-am spus ca am s-o fac atunci cand voi pleca din firma, sau din Sibiu, apoi mi-am spus ca o voi face de Craciun, sau intr-una din alte zile speciale care vor veni si care vor putea justifica in parte gestul meu, si uite asa zilele au trecut, amagindu-ma de fiecare data ca nu este o zi potrivita ca sa fac o asemenea afirmatie. In plus, nici nu mai stiu acum daca te iubesc sau nu, as vrea doar sa ma conving ca am gresit. Am completat spatiile goale pe care nu le stiam despre tine cu bucati de puzzle, ironia este ca le-am potrivit perfect si este posibil sa fi creat in mintea mea un tu care nu este nici pe departe atat de real pe cat esti tu, si care nu seamana cu tine decat in linii generale; si nici nu am sansa sa te cunosc pe bune ca sa stiu cat de mult m-am inselat cand am potrivit puzzle-ul.

E ciudat cum in fiecare dimineata ma trezesc si tot felul de nimicuri de peste zi imi amintesc de tine, numarul unei masini, privirea unui tip de pe strada, numele cuiva in tramvai, ascultand Morandi la radio, vazandu-l pe Radu la stiri, o reclama cu un tip in hanorac cu un tatuaj pe umar, faptul ca in cateva zile se face un an de cand te-am cunoscut sau jeans-ii unui tip, pe care scrie Rich, si apoi vine seara si imi spun ca viata mea nu se invarte in jurul amintirii tale, dar adorm ca sa o iau de la inceput in ziua urmatoare; ce stupizenii pot sa scriu … inca una dintre femeile care te streseaza si iti umplu casuta de email … doar una in plus … stii ca la email exista optiunea de a bloca un sender si de a nu mai primi e-mail-uri de la acea adresa, daca vrei te pot ajuta eu sa blochezi adresa asta, nu se stie niciodata cand mi-o mai iau degetele pe dinainte si mai scriu vreun mail din-asta de care sa poti face misto cu amicii in pauza unui meci de fotbal :)

Aura

21.01.2006
Bucuresti

2006-01-20T14:15:00.000+01:00

POVESTEA RUGĂCIUNII UNEI PIETRE

Adusă pe braţele spumegânde ale unui val rebel, piatra se trezi în bătaia soarelui, în mijlocul suratelor ei, transformate în nisip. „Trecutul meu este şters, iar ultima picătură de apăcare va rămâne în lăuntrul meu va mărturisi întotdeauna ceea ce eu dejaam uitat."

Razele soarelui, încălzind picătura, au emanat împrejurul ei aroma apelor din adânc. Curând, o noapte verde coborî, steaua din nalt începu să-şi clipească arderea; şi marea îi trimise o lacrimă. O lacrimă mare, pură, plină de toată durerea unei inimi de piatră sfărâmată. Aceasta lacrimă a avut puterea de a mişca în piatră ceea ce nu reuşise să zdruncine miile de valuri ce-au trecut de atâtea veacuri. De această lacrimă era nevoie pentru a înainta în timpul căldurii puternice ce avea să urmeze. O căldură sufocantă, tare ca diamantul, pătrunse în picătura de nisip ce forma piatra în a cărei inimă lacrima se rupse-n două: de acum era o piatră dar simţeau două inimi. Dureroasă dar catifelată atingere; acum inimile au început să bată tare, nutrind prin puterea diamantului şi strălucirea lui. Astfel, gândul înalt în smerenia lui se întrupă în rugăciune. „Doamne, fă-mă cenuşă, să-mi văd păcatul fumegând şi fă-mă apă de izvor să răcoresc gâtleju' înfierbântat".

Amin.

de ce iubim femeile ...

2006-01-19T12:15:00.000+01:00

De ce iubim femeile

"Pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund priviri tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot felul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca-si deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva problemele care te scoate din minti. Pentru ca iti spun "te iubesc" exact cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtire nuante pshihologice, fie brutal si scamatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru ca scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le inebuneste "Angie" al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si neexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca si cea mai dura bussiness women poarta chiloti cu induiosatoare flori si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femei tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac niciodata dus inainte de a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata nu ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat dintre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care il vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita idee de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, fatoase, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-ntoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.“

Mircea Cartarescu

Inca o seara de film cu colegii :) Actiune de data asta!

2006-01-18T16:31:00.000+01:00

Romania mea

2006-01-18T16:25:00.000+01:00

Poema 20 - Pablo Neruda

2006-01-17T18:29:00.000+01:00

merg la film !!!

2006-01-11T09:25:00.000+01:00

o zi speciala

2006-01-11T09:07:00.000+01:00

sunt in asteptarea unei zile speciale. Stiti si voi povestea aceea cu rochia asta o voi imbraca intr-o zi speciala, sau paharele de cristal le folosim doar la ocazii, sau ma dau cu parfumul cel bun intr-o zi speciala, ei ... o zi speciala astept si eu ... si ma intreb cand o sa incep sa traiesc fiecare zi din viata mea ca pe o zi speciala, cand o sa-mi fac toata viata speciala? uitam cel mai adesea ca timpul nu sta in loc si ne trezim la 65 de ani intrebandu-ne de ce nu am facut lucrurile pe care ne-ar fi placut sa le facem?! Stiti vorba aceea: "batranii dau sfaturi bune pentru ca nu mai pot da exemple rele" :), pai, viata nu este despre exemple, bune sau rele, este doar despre a ne asuma raspunderea deciziilor pe care le luam si de a ne bucura de fiecare zi, de a ne bucura de fiecare reusita si de a invata din fiecare greseala. De ce nu ne invata nimeni cum sa traim?

planuri de an nou

2006-01-09T17:03:00.000+01:00

Am avut un sfarsit de saptamana minunat, obositor, dar minunat. Am avut un weekend maraton printre filmele care imi sunt dragi. N-as fi crezut ca imi pot incarca atat de bine bateriile doar privind filemele alea, unele mai vechi, altele mai noi, cu actori tineri sau batrani, wow ... si inca o data mi s-a trezit pasiunea pentru dans, imi doresc sa invat sa dansez. Azi mi-am corupt colegii de la lucru sa mergem miercuri la film, si am adunat vreo 6 oameni :D, una peste alta, cred ca am sanse foarte mari sa o prind pe Elena sa mergem impreuna la dansuri. Tre sa ma mai interesez pe net, sa dau cateva telefoane si sa merg sa vad cateva sali, dar cu siguranta asta este un proiect de care vreau sa ma tin. Si mai am proiecte pentru anul asta ... pe care o sa le impartasesc, unul cate unul, ca sa devina realitate, nu?

aura

inca o saptamana

2006-01-09T13:10:00.000+01:00

am zarit lumina

2005-12-29T17:08:00.000+01:00

Cadouri de Craciun

2005-12-29T11:00:00.000+01:00

Ca sa vedeti ca exista Mos Craciun! :) Desi am impodobit bradul de Craciun tocmai in ziua de ajun, perioada de asteptare a Mosului a fost la fel de lunga si de plina de emotii. Si bineinteles, Mosu' nu a intarziat prea mult, pentru ca am fost copil cuminte in anul asta si sa vedeti ce mi-a lasat sub pom ...

O frumusete de sosete rosii, cu vaci si cu degete portocalii :)))

Cu asa cadouri de Craciun, Mosule, promit ca o sa fiu cuminte si anul viitor

aceeasi aura

Orasul meu natal

2005-12-21T11:00:00.000+01:00

Orasul meu natal este Braila. Nu ati fi crezut, asa-i? Ma declar ardeleanca prin adoptie, dar orasul meu este unul dintre cele mai frumoase din tara mea, ... nu am stiut sa-l apreciez decat atunci cand am plecat de acolo. De cate ori ma intorceam, il priveam cu ochi de strain, incepeam sa-i vad frumusetea si farmecul precum un turist ajuns pe meleaguri straine. Am inceput sa-i aprecez arhitectura si istoria, am inceput sa invat lucruri noi despre el asa cum am facut cu Sibiul si cu Iasiul cand am ajuns prima data prin acele locuri. Am ramas uimita de cate lucruri valoroase si de cate locuri incarcate de istorie are orasul meu, lucruri si locuri de care nu am stiut timp de 20 de ani; nu a avut cine sa mi le spuna si mergand zi de zi la scoala sau in oras nu a avut cine sa imi arate locurile si sa imi povesteasca legendele locale si istoria. Le-am aflat din carti sau de la cei care-mi vizitasera orasul si stiau mai multe. Dar sunt braileanca si va invit la mine acasa, sa vedeti ruinele si catacombele vechii raiale turcesti, sa ne vizitati muzeul de istorie si singura biserica ortodoxa fara turla din Europa, sa vizionati un spectacol la Teatrul Maria Filotti sau sa participati la Festivalul Muzicilor Militare la fiecare doi ani.

Va astept la mine acasa!

Craciun fericit!

2005-12-20T18:26:00.000+01:00

Acesta este un cadou de Craciun pentru familia mea. Asa cum le doresc lor numai bine, va doresc si voua tuturor sanatate, sarbatori fericite, multe impliniri si liniste sufleteasca. Sper sa incepeti un an nou curat, cu multe vise de realizat, cu multe obiective si cu multi prieteni alturi de voi.

Craciun fericit!

Ce vreau de Craciun

2005-12-14T16:19:00.000+01:00

Am facut cautari prin magazine si am ales ce vreau de la Mos Craciun :). Sunt copil, nu? ei, uite ca nu; cel putin asa arata imaginea de mai sus, nu? Pai ...

cadouri de Craciun

2005-12-13T16:42:00.000+01:00

da da da, vine Craciunul, vine Revelionul, vine vremea cadourilor ... anul asta parca mai mult ca in alti ani, m-a prins perioada asta cu gaura mare in buzunare, si cu palma desfacuta, dar una peste alta, se vor gasi cativa banuti sa fac macar cate o mica bucurie celor care imi sunt dragi. La urma urmei, pentru ei nu conteaza valoarea, conteaza sa le faca placere acel mic, neinsemnat cadou pe care eu pot sa-l ofer. Imi place mult in perioada asta a anului sa ma plimb prin magazine, sa vad oameni care se agita si vor sa cumpere o multime de lucruri, de la cele mai scumpe la cele mai ieftine, de la cele mai bizare si extravagante pana la cele mai comune. Imi place sa ma amestec in multime si sa fiu parte a agitatiei si a bucuriei de Sarbatori; imi place sa ma simt anonima, sa observ oamenii care incearca sa gaseasca acele cadouri care sa aduca bucurie, este uimitor cat de mult poti sa cunosti oamenii doar urmarindu-i la cumparaturi ... imi place sa ma plimb prin acest oras aglomerat, sa admir decoratiunile de lumini, sa visez, sa privesc in vitrine, sa privesc oamenii, intotdeauna m-au fascinat oamenii ... suntem atat de simpli, si totusi atat de complecsi ... plec spre casa ... ma duc din nou sa ma amestec in multime, sunt curioasa astazi ce mai descopar, ce mai invat ...
aceeasi aura ...

o zi normala

2005-12-08T17:25:00.000+01:00

ei, azi a fost o zi lunga, inceputa intr-un ritm alert, cu termene limita, si care iata, se sfarseste in armonie si liniste, in cantece de Craciun. Anul acesta, parca mai mult decat in alti ani, ma bucur de fiecare zi care precede Sarbatorile da Iarna. A disparut starea de melancolie, acum e numai liniste sufleteasca, si bucurie. Ma bucur ca pot sa ma bucur de acest sfarsit de an, in care am realizat atat de multe. Mi-as dori ca toti oamenii sa se bucure ca mine de aceste zile. Desi suntem abia in 8 decembrie, parca maine este sarbatoare, si este asa de cateva zile, sper sa fie la fel pana la Craciun, asta inseamna mai multe zile de sarbatoare pentru mine. Orasul este luminat de ornamentele de Craciun, ascult un minunat post de radio care are colectie de cantece de Craciun, Dumnezeule, de cate ori am scris Craciun!!! Sunt FERICITA, poate daca as avea si pe cineva langa mine cu care sa impart pacea pe care o simt fericirea mea ar fi completa ... poate ... In rest, mi-as dori sa am mai multi bai sa merg sa cumpar si cadouri pentru cei de-acasa, si ornamente de brad, si carti, multe carti, si CD-uri cu muzica ... si totusi este atat de bine sa fii fericit ...
Va doresc si voua multa, multa fericire, macar acum de Craciun ...
aura

un colt din viata mea

2005-12-07T16:33:00.000+01:00

am redescoperit in aceasta toamna placerea lecturii ... oarecum impusa de conditiile date; incerc sa recuperez ce nu am citit la vremea cand era timp pentru asta. Imi plac aventurile, proza fantastica, romanele politiste, intr-o anumita limita, si incerc sa citesc cat mai mult din literatura clasica universala. Cat despre literatura contemporana, inca nu stiu ce-mi place sau nu, dar cu siguranta voi avea timp sa descopar.

sunt un om norocos

2005-12-06T17:25:00.001+01:00

eu sunt unul dintre oamenii care fac ceea ce-si doresc, dintre cei care abia asteapta sa se duca la servici, dintre cei care pun suflet in munca lor pentru ca fac totul din placere. Sunt atat de norocoasa! Poate pentru ca deocamdata munca este lucrul prioritar din viata mea, lucrul prin care imi gasesc bucuriile si implinirile. Acum, la sfarsit de an, pot sa spun ca am avut un an minunat si ca-mi doresc ca si urmatorul sa fie cel putin la fel de frumos, bun, reusit. Mi-am terminat scoala foarte bine, mi-am gasit un job care imi place si care ma multumeste, sunt sanatoasa si ma simt implinita. Am atat de multe de sarbatorit si inca atat de multe lucruri la care sa visez pentru anul viitor!

aura

cand mintea nu asculta de suflet

2005-12-06T16:54:00.000+01:00

sau cand sufletul nu asculta de minte ... am invatat sa am incredere in instinct, oricat s-ar zice ca mintea trebuie sa ne guverneze faptele, mereu mi se intampla cand iau o decizie practica sa am sentimentul ca ceva nu este in regula si sa fiu pregatita pentru reactii. Niciodata nu m-am inselat cand am avut senzatia, presentimentul ca am luat decizia buna sau nu.

despre oameni

2005-11-30T13:35:00.000+01:00

Am vrut, nu o data, sa aduc un omagiu oamenilor. Oamenilor simpli, in jurul carora se invarte viata mea, oamenilor care ma fac sa zambesc atunci cand ma urc in tramvai, oameni care ma fac sa plang, mai rar, e-adevarat, oameni care vorbesc doar ca sa arunce cu noroi, oameni care ma ajuta fara sa astepte nimic in schimb. Niciodata nu am stiut cum sa fac asta, cum sa le multumesc ... cat despre oamenii mari, de ei se ocupa in general societatea, istoria, ei sunt cei care misca masele, care lasa o urma pozitiva in urma lor.

Fiecare dintre noi lasam o urma, nimeni nu face umbra pamantului degeaba, chiar si cel care nu face nimic lasa o urma grea prin ignoranta si indiferenta lui. Cum va traiti voi viata de zi cu zi, in multimea asta de oameni? Va ganditi vreodata ca pentru cineva, ceea ce faceti sau nu faceti astazi conteaza? Daca nu pentru noi, ar trebui ca macar pentru ceilalti care ne iubesc sau care ne urasc, sa incercam sa traim frumos, sa traim bine.

Inca mai caut un mod de a omagia oamenii din viata mea.

Sper sa-l gasesc.

aura

strop de soare

ROMANIA!!!!!!

pe curand

Ultima bere in Vama

Valuri de smarald ...

Randuri din spuma marii

Rezumat

Dialoguri

6:30

doar vacanta

despre lucruri marunte

generatia de nicaieri

M-am intors

audio post - Sibiu :)

pana atunci, alta aventura se pregateste

despre carti si despre Vama Veche

in joaca

cel la care te intorci

rezumat

o seara de miercuri

Suntem prima generatie care...

pe-ale tineretii valuri

strop de soare la marginea Romaniei

Intalnire in Vama Veche

Am cerut...

amintiri vechi, amintiri noi

sarut de amintiri

Buna dimineata ploaie!!

sa te simti mic

un weekend de poveste

imi doresc sa plang

sa va spun povestea lui Gelu

Coca Cola - The Coke Side of Music

inca una - Sprite

o reclama desteapta

noapte de iulie

vesti proaste si vesti bune

de ce imi sunt asa de dragi oamenii??

Remembering Sibiu

Consumator de publicitate

un nou blog, sau unul vechi :)

despre fotografie

ganduri in ploaie

pe urma amintirilor

despre Mihai

inceput de weekend

Romania de azi

mi-e dor de un acasa

numai de bine

momente importante

maine e ziua mea

vise noi pentru un an nou

Asteptand Craciunul

despre carti

octombrie de bucuresti

de ce asa?

cu capul in nori ...

dintr-o seara de iulie

mereu cautand

despre viata, despre mine

o zi buna

doar inca o zi

filmul de duminica trecuta :)

CASANOVA

Prima data la Opera!

weekend movie

Una dintre cele mai meseriase reclame!

merg la teatru ... din nou :)

astazi este o zi speciala!

AHA moment

filmul de miercuri ...

articol www.iqads.ro

astept inca o zi speciala

de ce iubim femeile ...

Inca o seara de film cu colegii :) Actiune de data asta!

Romania mea

Poema 20 - Pablo Neruda

merg la film !!!

o zi speciala

planuri de an nou