pe urma amintirilor

Am fost in weekend la Iasi. Trecusera mai bine de doi ani de cand am fost acolo ultima data si imi era dor de aerul boem, de Copou, de pacea de pe strazi, de liniste si de ritmul cuminte in care timpul se scurge. Drumul a fost mai obositor decat ma asteptam, 6 ore intr-un intercity incomod, la o temperatura de peste 30 de grade Celsius, intr-un compartiment unde geamul nu se mai deschide pentru ca aceste noi vagoane au 'ventilatie'. Am ajuns la Iasi la pranz; primul drum, catre Ripa Galbena. Pe strada, aceleasi chioscuri cu flori, aceiasi tei, un pic trecuti acum la inceput de iulie dar aerul era inca parfumat de florile lor. Din Ripa, am urcat dealul Copoului catre Universitate si mai sus catre parc.

Universitatea, renovata si cu acelasi aer impozant parea totusi parca mai mica. Am urcat mai sus catre Copou, iar in minte imi veneau in gand versurile unui cantec din studentie 'Iasule, Iasule, mandra cetate/ Numele tau, tara strabate/ Caci tu ai fost, si vei ramane/ Oras al celor sapte coline,/ Caci tu ai fost, si vei ramane/ La fel ca Roma, sora cu tine'.

In Copou, in chiosc erau repetitii cu muzica de fanfara. Am stat pe banca si am ascultat, la un moment dat chiar mi-am spus ca am venit pana la Iasi ca sa stau pe banca si sa ascult fanfara, dar nu era un parc, era Copoul, si a meritat. Dupa ce am plecat din parc am mai urcat pana la Brigada 15 Mecanizat "Podu Înalt"

La coborare, am trecut pe strazile pe care le stiam atat de bine in urma cu atatia ani, m-am oprit pe la Opera, pe la Mitropolie, la Teatrul care in sfarsit era in renovare, la Casa Cartii, am intrat in magazinul Moldova, mult schimbat intr-un centru comercial modern, am mers pre Podu' Ros' trecand prin fata Palatului Culturii si in jos spre patinoar.

Am vazut si am revazut multe orase, insa Iasiul mi-a parut cel mai neschimbat. Mi-a prins bine iesirea, cu toata oboseala drumului si cu canicula verii, in maxim o luna ajung la Sibiu, este un an de cand nu am mai ajuns si in Sibiu, dar acesta s-a schimbat atat de mult. Intr-o saptamana va reveni si Irina in tara, cred, abia astept sa ajung iar prin Pasajul Scarilor, pe Podul Minciunilor sau doar in Crama la o bere, sau la Caru' cu Flori, sau ...