dintr-o seara de iulie

Maine-poimaine se face deja un an de cand sunt in Bucuresti, a trecut un an de cand mi-am luat licenta si parca a fost ieri. Simt ca am realizat atat de multe, si totusi ceva imi lipseste.

Nu stiu de ce, am simtit din nou dorinta de a scrie cateva ganduri aici. Mi-ar placea atat de mult sa las pur si simplu degetele sa treaca peste tastatura si sa scrie tot ce-mi trece prin minte si nu inteleg de ce nu reusesc. Parca ma lovesc in mod constant de un zid, de o bariera invizibila care pur si simplu nu se lasa daramata. Cred ca este si lipsa de exercitiu, de mult timp nu mi-am mai exersat imaginatia, sa visez cu ochii deschisi, mi se intampla, sa-mi fac planuri si sa visez la cat de multe vreau sa realizez, mi se intampla, dar niciodata nu am putut efectiv sa exprim ceea ce visam sau ceea ce imi doream. Mi se intampla uneori sa am inima plina si sa vreau sa exteriorizez, mi se intampla sa vreau sa spun atat de multe si sa nu-mi gasesc cuvintele, poate ar fi mai usor sa vorbesc despre asta, dar nu este atat de usor ...

niciodata nu este