cu capul in nori ...

Am experimentat pentru prima data zborul cu avionul, :) nu mi-am imaginat niciodata ca poate fi atat de amuzant si interesant; desi poate nu zborul in sine a fost asa ci faptul ca am fost insotita de oameni spirituali si pusi pe glume, cine stie!

Lasand la o parte aspectele pur tehnice sau glumele echipei mele care va avea acum motive sa faca haz prin birou de cum am luat eu experienta zborului, am trait inca unul dintre lucrurile pe care mi le propusesem. Stii cum se intampla, ajungem sa ne facem lista cu lucruri pe care am vrea sa le facem inca in viata asta abia cand am ajuns la nivelul in care copiii ne sunt pe picioarele lor, cariera este aproape de final si incepem sa realizam ca am investit toata viata in lucruri care speram sa conteze pentru altii si nu pentru noi. E ciudat cum ne gasim intotdeauna motivatiile pentru altii si mai putin pentru noi; de parca altcineva ar trai viata noastra pentru noi, si nu noi insine. Mi se intampla la inceput de an nou, sau cand evenimente importante se intampla in viata mea sa iau inteleapta decizie sa prioritizez lucrurile din viata mea si sa-mi canalizez energia si motivatia catre lucruri care chiar sa conteze pentru mine. Insa mereu se intampla sa fac lucruri pentru ca trebuiesc facute sau pentru a demonstra altora ca pot, ca sunt in stare, intotdeauna am de demonstrat altora cate ceva, mai putin mie. Si stiu ca este gresit, stiu ca nu este bine, dar ajung mereu in situatia asta. Apreciez atat de mult oamenii care stiu ce vor si lupta pentru lucrul pe care-l vor, mi-as dori sa am si eu vointa si puterea asta.

aceeasi aura