de ce asa?

Cum pot sa ma simt atat de bine toata ziua si sa termin ziua intr-o dispozitie atat de pesimista? Am una dintre cele mai bune saptamani din ultima vreme, lucrurile incep sa intre pe fagase oarecum normale, de ce starea asta?
Irina a reusit in sfarsit sa plece catre Brazilia, acum este in Madrid dar sper ca maine sa pot vorbi cu ea pe internet. Ma bucur atat de mult pentru ea, s-a luptat atat de mult pentru visul asta; ce pot sa mai zic decat sa lasam in spate zilele, saptamanile de incertitudine si de stres si de intrebari si sa ne bucuram ca a reusit, sa asteptam poze din Sao Paulo si sa auzim numai de bine de la ea, din jumatatea cealalta de lume :D.
Parca as avea 100 de ani, am ajuns sa-mi traiesc visele prin realizarile celorlalti din jurul meu; nu ca ar fi rau sa ma bucur pentru cei din jurul meu, dar stii cum e vorba aia: Batranii dau sfaturi bune pentru ca nu mai pot da exemple rele! Suna atat de patetic; nu pot sa cred ca eu sunt cea care scrie acum randurile astea. Nu ma mai recunosc, poate ar trebui sa merg putin in recunoastere prin zona, nu se poate ca Bucurestiul sa fie atat de mare incat sa ma pierd si sa nu ma mai regasesc. Cand ma gandesc ca ma bucuram de Bucuresti mai ceva ca un copil mic in fata unei vate de zahar, iar in weekend-ul trecut cand am vrut sa ies in oras pur si simplu nu am gasit nimic interesant de facut. Intr-un final am mers la film, mare distractie pentru o duminca dupa-amiaza :) dar asta e ... dupa ce ca mi-am pierdut imaginatia, acum imi pierd si memoria si nu mai sunt in stare sa-mi amintesc nici ce-mi facea placere sa fac in timpul liber. Nu stiu daca solutia ar fi sa renunt si la timpul liber pe care-l mai am sau sa incerc sa ies din cercul asta in care habar nu am cum am intrat. Din nou atat de multe intrebari, proasta decizia de a-mi incheia ziua de lucru cu un pahar de bere, mai bine mergea o cafea, cred! :)

Well, nu toate zilele se termina asa de prost, important este ca ziua de maine va fi cu siguranta mai buna.

aura