Valuri de smarald ...

Luni

Vama Veche

... mi se sparg de glezne. Am ajuns intr-un colt de Vama care a ramas un pic mai salbatec, cu stanci si unde digul abrupt imi aduce in minte dramatismul unor imagini de film sau de file de carte cand ea se arunca in mare de pe stanci sa sfarseasca o poveste de dragoste ce nu-si gasea implinirea in realitatea cinica si cruda a vietii.

Mi-a daruit marea scoica mult asteptata, umbland pe tarm printre pietre si mii de fragmente de cochilii sparte, mi-a adus-o la picioare; o frumusete de scoica, aproape perfecta, din care ajungea la urechea mea soapta marii si cantecul neobosit al valurilor. Am fost surprinsa sa o descopar gri spre verde, cu alge crescute pe alocuri, aproape mata cand apa marii s-a zvantat, roz sidefat in interior, spunand povestea marii neintrerupt.

Nisipul atat de fin si algele de matase mi-au insotot pasii pana departe; acolo unde nici corturi, nici masini, nici pasi straini nu ajunsesera. Acolo mi-am dorit sa ma astepti tu, acolo unde doar marea si vantul stiu cursul vietii, acolo unde destinul te asteapta in orice scoica pe care o asculti, pe orice piatra pe care calci, stiind parca forma talpii tale, creeata parca pe masura ta.