marți, ianuarie 16, 2007

vise noi pentru un an nou

Uau, pai ... Craciunul a venit si a trecut, ca fiecare zi care vine si trece :), una peste alta, nu s-au intamplat lucruri iesite din comun in viata mea nici de sarbatori, si nici dupa aceea.
Dar daca e sa vorbim despre schimbari, s-ar putea sa intervina cateva majore in viata mea cat de curand, nu ... nu ma marit :))), desi cineva ar fi fooooaaarte fericit daca asta s-ar intampla :), m-am hotarat sa caut alte provocari, sa incerc lucruri noi si sa fac ceva care sa conteze pentru lume, pentru oameni, pentru societate, pentru viata. Cum am ajuns la concluzia asta? pai, mi-am pus intrebarea de ce muncesc? pentru ca totul a plecat de la faptul ca nu sunt fericita sau multumita cu munca pe care o fac. Raspunsul meu dupa indelungi si profunde analize si alte bla bla-uri :) as fost ca muncesc ca sa traiesc, nu ca sa fac avere, nu ca sa fac bani, nu ca sa multumesc pe X sau pe Y, asa ca daca tot muncesc ca sa traiesc, asa cum traiesc aici as putea trai oriunde, nu? Ideea era ca ceea ce muncesc sa conteze, nu doar pentru mine, dar pentru ceilalti, ce sa o tot dau la intors, mi-am dat seama ca ceea ce fac acum nu ma vad facand si peste 5 ani, sau 20 de ani, asa ca nu are sens sa investesc intr-o munca care nu-mi aduce satisfactii, aproape de nici un fel. Asa ca, in sfarsit ma pot lauda ca am aflat ce vreau sa fac cu viata mea :))) ha ha, asa ca v-am surprins!!!! Dap, am aflat acum vreo 2 saptamani, si desi aveam senzatia ca ma voi razgandi, la cum ma cunosc, uite ca inca nu s-a intamplat lucrul asta, as putea chiar sa spun ca de la o zi la alta lucrurile se cimenteaza, se stabilizeaza din ce in ce mai mult. Nu pot sa spun ca nu ma sperie lucrul asta, ma sperie faptul ca acum stiu ce vreau dar mai ales stiu si ce ar trebui sa fac pentru ca sa realizez ceea ce vreau; sunt pasi uriasi pe care tre sa-i fac, bariere pe care trebuie sa le depasesc, mai ales in relatie cu mine insami, limite pe care trebuie sa mi le testez, si ma sperie totul, insa am descoperit ca frica ma motiveaza si mai tare, ma impinge catre cele mai nebunesti planuri, nu si nesabuite insa.
Ce mai intra in ecuatie? sprijinul cuiva care sa creada in visele si in planurile mele nebunesti, si acest sprijin il am.