6:30

Am ajuns deja in gara, am dormit doar doua ore si imi este rau de la stomac fara sa-mi fie foame. Cu toate astea, se pare ca sunt totusi singura care poate zambi sambata dimineata. Ca sa citez pe cineva drag, punctual:
*o tiganca batrana si ridata careia i-am dat doi bani vine sa imi spuna ca i-am dat prea multi bani, sigur nu am gresit?
*un el fardat isi poarta pe tocuri formele anemice, aranjandu-si din mers sanii de hartie si starnind cel putin zambete in urma lui
E deja 6:45 si cineva mi se adreseaza cu apelativul "kid" .
It's time :)

doar vacanta

E aproape ora 9 si in mai putin de 12 ore un tren linistit ma va duce din nou spre mare. Acelasi sau poate altul, locul 63 din vagonul 21 nu mai pare atat de strain si de indepartat. Ezit, ce carte sa iau la mine, una inceputa de mai bine de o luna si pe care nu reusesc sa o termin, sau una noua care asteapta si ea in raft de vreo 2 saptamani sa-i vina randul. Nu stiu la ce sa ma astept de la aceasta vacanta atat de putin planificata si atat de mult asteptata. Cred ca imi doresc liniste si in acelasi timp imi doresc agitatie. Sper sa nu uit camera foto, desi nu ma pot lauda ca as sti sa fac poze sau ca as reusi sa surprind in pixeli ceea ce ma impresioneaza, nu strica niciodata sa o am la mine. Bagajul nu este inca facut, dar deja am experienta in a fi "gata" in cateva minute, asa ca asta este ultima dintre probleme. Imi doresc sa ma pot detasa de tot ceea ce las in Bucuresti si sa ma plimb din nou pe nisipul din Vama, sa simt valurile la picioare si soarele deasupra mangaindu-mi crestetul. Nu stiu de ce am asociat intotdeauna marea cu senzualitatea, cu specialul din viata mea, care a fost sau care nu a fost. Special nu va fi de aceasta data, cel putin nu in sensul senzualului, dar va fi cel putin reconfortant. Mi-e dor sa merg cu trenul, mi-e dor de discutiile de compartiment, de cele mai multe ori interesante, mi-e dor sa inchid ochii si intre trezie si somn sa ma las leganata de ritmul monoton visand la lucruri intamplate sau nu, in viata asta sau in alta. Mi-e dor sa privesc la geam catre oamenii din compartiment, care rareori fac acelasi lucru. Imi place sa le surprind privirile si sa le zambesc int-o sticla securizata si albastra. Mi-e dor sa ies pe culoar si sa scot capul pe geam ca un copil nazdravan sa simt vantul in fata, mi-e dor de parul incalcit de la vant si de fata arsa de soare; mi-e dor de senzatia de betie nebuna cand trenul intra intr-o gara si trebuie sa ma retrag in compartiment si sa privesc oamenii care urca sau care coboara, oamenii care raman si care pleaca. Mi-au placut intotdeauna garile si mi-au placut intotdeauna trenurile. O sa las acasa steluta de mare de la Atlantic, o sa las ariciul suprarealist sa se odihneasca, cei doi Smiley galbeni vor surade altcuiva saptamana viitoare. De maine, doar vacanta, si atat.

despre lucruri marunte

• IC 581 Bucuresti - Constanta, sambata, 07:16, vagonul 21, locul 63
• rufe de intins pe franghie la 00:53
• raspunsuri negative de trimis, niciodata o sarcina placuta
• RATB, Braicar, TurSib, RATC - aceeasi Marie cu alta palarie
• o zi fara telefoane mobile
• acuarele, tempera, pensule si un bloc de desen
• Cora, o camasa verde si un joc de Wii
• plastelina si o armata de monstruleti
• prieteni, varste, copilarii
• de pregatit bagaje pentru mare :)

generatia de nicaieri

Scriam acum ceva vreme despre generatia anilor '70-'80, noi cei care am prins prea putin din epoca trecuta ca sa putem judeca prin propriile filtre daca era bine sau rau, si care am trait prea de tineri epoca contemporana, am gustat din plin tranzitia, am crescut practic cu ea. Cum am trecut sau cum trecem prin perioada asta, a fost pur si simplu o chestiune de sansa. Influentele, multiple, de la cine nu au fost parintii tai pe vremea comunistilor, pana la cati bani ai avut sa iti permiti o scoala, sau in ce oras s-a intamplat sa te nasti si sa traiesti.

Privind putin critic la noi, trecand dincolo de experientele fericite sau mai putin fericite care ne-au marcat drumul, nu pot sa nu-mi pun intrebarea, noi ce generatie suntem?

Poate ca suntem ultimii care am jucat "tara, tara, vrem ostasi" sau poate ca suntem primii care am blogat si am descoperit web 2.0, dar si altii inaintea noastra au fost primii care au avut televizor sau au fost ultimii care mergeau la hora in sat duminica. Si atunci, cu ce suntem noi mai speciali?

Suntem doar o generatie, care va lasa urme, la fel cum au facut si altele inaintea noastra, depinde numai de noi in ce sens vom lasa aceste urme. Vom ajunge sa intram in istorie ca cei care au ucis Planeta Albastra, sau ca cei care au luptat pentru pastrarea si conservarea ei ... si astfel de intrebari ne-am putea adresa la infinit.

In final nu as putea decat sa continui in acelasi format ca in postul anterior despre generatii si sa spun noi suntem generatia de nicaieri ...

M-am intors

Nu pot sa cred cat de mult m-a impresionat Sibiul. Trebuie sa-i multumesc Irinei si parintilor ei pentru gazduire, desi am stat putin peste 24 de ore, m-am simtit ca si cum nu as fi lipsit 2 ani din oras. Schimbarile, numeroase, spectaculoase, de efect; potential pentru si mai mult, cu siguranta.

Am avut cateva ore la dispozitie sa cutreier centrul vechi pana cand au ajuns mama si Rica in Sibiu. Am revazut centrul, Piata Mare si Piata Mica, Podul Minciunilor, strada 9 Mai, Pasajul Scarilor, Biserica Evanghelica, Turnul Sfatului, dar of ... toate astea erau si inainte ... atmosfera e alta si aceeasi, oamenii sunt mereu altii dar totusi aceeasi. Dar sa lasam putin locurile, o sa fac upload la pozele din weekend si o sa vedeti acolo locurile, sa revenim la oameni.

Mai intai si mai intai, m-am intalnit cu Marius, mergea catre un check point (in cadrul Treasure Hunt-ului organizat pentru delegatii AIESEC, daca am inteles bine, 6 grupuri cu cate 4 oameni?? :D); si asta la 10 minute dupa ce am ajuns in Sibiu. Am urcat apoi la Irina unde ma asteptau parintii ei care m-au luat in primire si m-au facut din nou sa ma simt la ei ca acasa :), apoi am iesit la hoinarit pe strazi. Dupa o tura asa rapida, de incalzire, am savurat o inghetata si am coborat spre gara, m-am intalnit din nou cu Marius care era de data asta insotit de Titel. Inca o poveste scurta si urc din nou spre centru, de data asta pe Avram Iancu, trec in Piata Mica cu gandul sa cobor pe la anticariatul din pasajul din spatele Bisericii Evanghelice, ... nu reusesc insa sa mai ajung, ma intalnesc cu Letu, - al doile check point :D - si o cunosc si pe Maria si ne luam la o poveste scurta pana cand vine primul grup de trainees. Uit de pasaj si anticariat, traversez curtea bsericii si ies in Piata Huet, cand in sfarsit ii pescuiesc pe dragii mei adobisti :) cu Razvan in frunte ca ghid, faceau poze si bineinteles haz de 'ia te uita cum ne intalnim' :) M-am alaturat lor, ne-am bucurat de apa la fantana minune din Piata Mare, si am iesit spre Parcul Cetatii si spre Bulevard. Dupa ce ei s-au hotarat sa se retraga catre hotel, am revenit in centru unde am facut pozele cele mai frumoase de pana acum :)) - stiu, stiu, bine ca sunt eu talentata :P - si apoi am coborat pe sub Pod si m-am indreptat spre gara.

Dupa amiaza, o poveste cu Diana si Mirela la Caru' cu Flori, intors in Piata Mare ascultat Ricky Dandel si dansat :), retras pe banci in Piata Mica la o poveste si putina odihna, si apoi condus mama si matusa la culcare, noaptea abia incepea.

partea a doua mai tarziu ... :)

audio post - Sibiu :)

pana atunci, alta aventura se pregateste

SIBIU . . . . . . . . . . . . .

I'm going to Sibiu, si nu doar eu, ci jumatate din Adobe Romania, ne-am indragostit de orasul asta, de fapt eu il iubesc de mult,

despre carti si despre Vama Veche

Citesc doua carti acum, desi multi spun ca nu e recomandabil, dar mai ales ca nu este posibil, eu cam asa am citit intotdeauna; mai multe carti de-odata. Si asta s-a intamplat pentru ca in general nu-mi placea sa citesc lectura obligatorie de la scoala si ca sa atenuez putin efectele, citeam si ce-mi placea, asa ca pentru sufletul meu. Mai am o carte pe care am cumparat-o de curiozitate, fiind o carte de referinta si de multe ori mentionata, citata, am zis sa ma cultiv si eu ca sa-mi mai pot da cu parerea, insa sta de ceva vreme in raft in asteptare; avea dreptate un prieten care a zis ca de cand nu mai merge cu metroul nu mai are timp sa se cultive, cam asa si eu. Of, de fapt vroiam sa scriu am inceput sa recitesc Ciresarii :) pentru a ... 17 oara daca mai tin bine minte :D si ca-mi fac planul sa mai fug in Vama cateva zile la sfarsitul saptamanii viitoare, ca incepe si concediul meu :)

asa ... dar pana atunci ...

in joaca

cel la care te intorci

Astazi m-am gandit la barbati. Da, mai mult decat in alte zile :) la barbatii din vietile noastre, la cei care ne ofera flori in fiecare seara, la cei care ne conduc acasa, la cei care ne inseala, la cei care sunt atat de irezistibil de sinceri, la cei carora le poti ierta si cea mai cumplita greseala, la cei pentru care am plans prima oara, la cei care ne ranesc si la cei pe care ii iubim.

M-am gandit la tati, la anonimii care stau pe iarba in campus la Poli cu bebelusul pe picioare povestindu-i despre stele, la cei care imping un londou pe alee si tin un biberon in mana, la cei care isi conduc fetele la primul bal, la cei care le spun baietilor sa-si tina mainile acasa si nu pe sanii fetei lor.

M-am gandit la fii, la copiii care isi iau destinul in propriile maini, la cei care asteapta oamenii sa moara ca sa le scrie pe panglici cuvinte de ramas bun, la cei care nu isi doresc bani, o iubita si o masina de fite, la cei care stiu sa lucreze cu un gater si care cumpara zahar din Bucuresti ca sa-l duca pana in colt indepartat de Bucovina, doar pentru ca e mai dulce si pentru ca conteaza pentru mama.

M-am gandit la el, care m-a tinut de mana cand mi-a fost rau, care mi-a spus ca am sanii cei mai frumosi si am vazut in ochii lui ca era adevarat, la el care ma suna in miez de noapte sa-mi spuna ca iubita a venit la mare cu altul, la el care ma mangaie zilnic cu privirea, la el care e fascinat de copii, la el care imi promite iubirea pana la stele si-'napoi si care maine o saruta pe alta, la el care crede tot ce spune si spune tot ce crede.

Astazi m-am gandit la acel el statornic din viata mea, la ancora care ma tine sa nu ma ia valul, la umarul de care ma sprijin cand mi-e greu, la tarmul la care ma intorc cand e pe mare furtuna, la zambetul larg care ma intampina acasa, la el, cel la care te intorci dupa fiece ratacire ...

si toate astea intr-o seara de vara, cu o timisoreana si cu un zambet blond si strengar in fata

rezumat

• astazi am revazut-o pe Iritzi :), la fel de creata, la fel de deschisa, un pic mai matura, bun venit acasa creato!!
• am aflat ca Zeno face playback pe blog, nu e frumos sa induci oamenii in eroare bestie!!
• am fost din nou la film :) iubesc sa merg la cinema, indiferent de film, ma face sa ma simt mai aproape de timpuri trecute
• am gatit :):):):) am facut mancare, eu, mancare ... ugh ...
• am revazut un om drag, pe care l-am cunoscut intr-o dimineata ploioasa de sambata cand a venit in casa din Coravu doar cu o carte si o umbrela
• nici azi nu reusesc sa merg la somn mai devreme de ora 2 jumate, nu ma credeti?? mai e doar o ora :) si e doi jumate Gelule, nu doua :P
• tot azi mi-am schimbat fata :( s-a dus frumusete de bronz si acum sunt pistruiata, intre roz si bronz ... sper ca pana duminica sa treaca
• astazi a fost Ziua Marinei, ca in nici un alt an, nu am vazut paradele militare nici macar la stirile de la tv; insa mi-am amintit cu nostalgie de Horia, primul baiat care m-a tinut de mana pe faleza Dunarii, intr-un 15 august de mult trecut
• tot azi mi-am dorit din nou sa iubesc si sa impart cu voi ultimul strop de soare de ieri din Bucuresti

o seara de miercuri

Sunt 5 minute trecute de 11 noaptea. Am ajuns acasa de la film -- nu ma intrebati ce film, a fost ok, dar nu extraordinar -- si dintr-un exces de energie, ca sa nu merg direct acasa ma abat pe la minunatul magazin din cartier, unde gasesti de toate si care e deschis pana la 12 noaptea. Intru sa iau ceva; nu stiu ce ... dar vad eu ... trec printre rafturi si ca intotdeauna nu ma pot hotari. Solutia de compromis este intotdeauna ceva de rontait care ma va face sa ma simt vinovata, reusesc sa ma opresc la un iaurt cu fructe, pentru care doza de vinovatie este cea mai mica. Ajung si in fata rafturilor de conserve si imi atrag atentia niste cutii, carne de vita presata, in suc propriu, care ma duce cu gandul la mancarea de mazare de acasa. Ce-ar fi sa gatesc???? Chiar, ce-ar fi!! :) iau carnea, gasesc mazarea, un telefon de 2 minute rezolva reteta, caut si niste rosii decojite, si ce ar merge la toate astea? o sticla de vin rosu :) roze mai exact, este prea cald pentru vinul rosu.

Ce credeti deci ca fac acum? carnea se rumeneste pe foc, vinul din cana imi tine companie, eu scriu pe blog si o astept pe Delia sa-i pun parul pe bigudiuri :) si e doar 11:11. Minunat ... :D

Suntem prima generatie care...

Am primit pe mail mesajul de mai jos, si nu sunt nostalgica de felul meu, dar unele lucruri sunt atat de adevarate; bucurati-va de amintiri nu atat de urate pe cat credem uneori.

"Nascuti la inceputul anilor '70-'80, vedem acum, in anul 2006, cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava","Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen « Lee » sau « Puma », era deja lider de gasca.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".

La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA, nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Am sorbit din ochi “Sclava Isaura”, “Beverly Hills” , “Melrose Place” , “Twin Peaks”, “Dallas” .. si cine zice ca nu s-a uitat, ori minte, ori nu avea inca televizor.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata « Magnum », sau pustile alea absolut superbe de apa.

Intre timp, ne consolam cu « Tango » cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala...

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys , si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif" Ciresarii, si am baut « Cico » si « Zmeurata » si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima « Coca-Cola » la sticla si am descoperit internetul.

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam « dolby surround system », taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam « Nintendo » sau « Playstation », ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".

Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?", ca ne place de el/ea. Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie. Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ...

Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!"

pe-ale tineretii valuri

colind lumea; cu gandul mai mult decat cu pasii, cunosc oameni, si multi raman la stadiul de straini, v-ati intrebat vreodata de cate ori ati pasit pe treapta a doua de la scara blocului? sau de cate ori ati traversat strada la semaforul din coltul strazii? sau cati oameni ati cunoscut toata viata? eu am incercat astazi sa numar oamenii carora l-am zambit

v-ati putea intreba care e rostul totusi? de ce ai numara? de ce ai vrea sa stii? poate ca nu ai vrea, si poate ca nu ai numara, dar daca ai face-o?!

weekend-ul asta in Vama m-a facut parca sa ma simt mai batrana, desi dupa cum ii spuneam Deliei, ma simt atat de bine in compania acestor tineri incat sunt convinsa ca si la 50 de ani tot printre ei ma voi simti cel mai bine

as vrea sa scriu despre ce simt dar inca sunt coplesita, dupa cum ii spuneam lui Dan acum doua seri, e oare posbil sa-ti fie si cald si frig in acelasi timp?? mi s-a spus ca da, si atunci revin, si spun ca simt atat de mult si atat de intens incat am amutit, si buzele si degetele nu mai vor sa scoata nici un sunet, nici o litera, si nu e gol, este de fapt atat de plin

pasi pierduti pe tarm la Vama Veche

strop de soare la marginea Romaniei

Intalnire in Vama Veche

Am avut intalnire cu soarele in Vama. Nu mi-a spus ora exacta si am intarziat, dar m-a iertat si mi-a oferit o priveliste de vis. Nu am planificat sa ajung atat de departe. Aseara am dormit in 'ultima casa din Romania, pe stanga', am stat pe nisip si am ascultat muzica folk la festival. Cand am ajuns in camera, sms de la Delia, i-am raspuns si nu-mi venea sa cred ce scriu, 'sunt in Vama tot wkd' eu, in Vama. Nu credeam sa mai ajung aici, desi intotdeauna am suspinat cu nostalgie cand ii auzeam pe Bebe, pe Roxi sau pe Lore ca vin din Sibiu in Vama. Si apropo de Sibiu, wkd urmator ajung si acolo, desi pe Iritzi s-ar putea sa nu o vad, pleaca in Turcia pentru 2 saptamani. Apoi in 25 merg la Braila, iar saptamana cealalta probabil din nou la Sibiu. Atat de multe intalniri :) Revenind la prezentul pe care l-am asteptat, azi plaja, baie in mare, cartea mea despre Bucuresti, somn si multa muzica folk.

UPDATE: este luni deja. Vama este inca prezenta desi sunt intr-o camera de Bucuresti. Nisip in par, fata arsa de soare, pielea inca miroase a plaja. Intr-adevar la Varna nu poti ajunge pe jos, iar pentru Albena trebuia sa mergem pe tarm. Bulgara nu stim, dar am zambit la fel de frumos si pe intelesul tuturor. Floarea soarelui acolo nu se uita la soare. Nudistii, mai putini de cat ma asteptam, iar farmecul de alta data nu se va mai intoarce, asa ca am ratat totusi Vama Veche. Dar promit sa ma reintorc, poate chiar vara asta

Am cerut...

Am cerut putere
Si Dumnezeu mi-a oferit dificultati pentru a ma face puternica

Am cerut intelepciune
Si Dumnezeu mi-a oferit probleme de rezolvat

Am cerut prosperitate
Si Dumnezeu mi-a oferit brate si minte sa muncesc

Am cerut curaj
Si Dumnezeu mi-a oferit primejdii de depasit

Am cerut rabdare
Dumnezeu m-a pus in situatii unde eram fortat sa astept

Am cerut dragoste
Si Dumnezeu mi-a oferit oameni tulburati pe care sa-i ajut

Am cerut favoruri
Si Dumnezeu mi-a oferit potential

Nu am primit nimic din ceea ce am cerut
Dar am primit tot ceea ce-mi era necesar

amintiri vechi, amintiri noi

O curte mare si spatioasa. Fantana in centru, cu roata impartita in cadrane trigonometrice. Soare. O bicicleta sprijinita de poarta. Scara e proptita de perete, ma asteapta sa urc pe acoperisul - refugiu. Coltul de flori e atat de salbatec. De pe coasta se aud rasete, copiii vin de la scaldat. Sub sopru graul e intins la uscat. Din spatele casei vine de la gratar miros de vinete si porumb pus la copt. Pe franghie sunt intinse albiturile in bataia vantului de seara. Pe scari scrumiera din care se ridica inca un fir de fum. Vecina ne aduce cana de lapte proaspat muls. In cateva minute clatitele ne vor imbia sa ne adunam gramada. Pe cer luna si soarele inca isi impart teritoriul. Ne pregatim de mers la mere. Din casa ne insoteste Cargo :)

sarut de amintiri

Buna dimineata ploaie!!

In sfarsit ploua in Bucuresti. Ploua de aseara; imi place mirosul de ploaie, mai ales intr-un oras ca Bucuresti unde aerul nu miroase a poiana cu flori. Am dormit aseara in lenjerie noua de pat, galbena, cu alb si flori albastre, cu fereastra semi-deschisa sa aud ploaia. Dimineata, cu greu m-am urnit din asternut, dar o data ce am iesit din dus m-a invaluit o stare de bine cum de mult nu mi s-a mai intamplat, mai ales pe vreme asa ploioasa. M-am bucurat sa pot imbraca iar blugii, sa-mi iau noua umbrela si sa ma pornesc printre stropii mari de apa catre birou. Imi place ca pot sa merg pe jos, ca nu ma mai inghesui intr-un tramvai sau troleu, ca nu mai stau in coloane interminabile de masini. Asadar, m-am bucurat de ploaie, de zgomot, de aer, si am ajuns la birou o data cu alte umbrele ce se adunau ciufute si morocanoase la lift. E fain sa privesti de sus, de la etajul noua cum se populeaza parcarea si cum umbrelele colorate ca mici bomboane de skittles se aduna spre intrare. Ca sa fie dimineata si mai perfecta - daca ma pot exprima asa - am servit la micul dejun o jumatate de inghetata de portocale cu fructe confiate si sos de ciocolata. Totul indica o zi de marti formidabila :)

sa te simti mic

un weekend de poveste

daaaaaaaaa, dupa cum unii stiti sau nu stiti, vineri la ora 8 seara am plecat hotarata de la birou sa fug la mare :D, desi la ora aia parea o idee buna, la 12 noapte cand trebuia sa ajung la tren nu mai parea o idee la fel de tentanta, asa ca am renuntat oferindu-mi o noapte intreaga de somn, asa cum de mult timp nu am mai avut. Sambata, imi fac din nou socotelile si prima activitate ... ies sa inspectez cartierul. Imi place la nebunie sa descopar strazi noi, sa ma uit la balcoane si la geamuri, sa vad ce face lumea sambata dimineata. In cartie, liniste, nu batea nimeni mingea, nu se baeau covoare, ... de la o ferestra se auzea muzica usoara veche, 20 de pasi mai incolo, la etajul unu doi batranei isi spuneau povesti din alte zile, ... v-am spus oare cat de mult imi place noul meu cartier? :)

ajung in piata, ce piata! ... dincolo de tarabele pline de legume si fructe proaspete, dincolo de batraneii cu sacose sau cu carucioare de cumparaturi, ajung intr-un bazar ca pe vremuri de unde puteai sa cumperi sosete, sireturi tricolore, bomfaiere, oale, ceaune, robineti, stechere, furtune de udat gradina, baterii, veioze si lanterne, slapi, pixuri, surubelnite, ciocane, cuie, cablu, cd-uri, gogosi, peste, lubenita, capoate de casa si chiloti de tetra, antene, cosmetice, otrava de soareci, lanturi de bicicleta, ulei pentru masina de cusut si lista ar putea continua la nesfarsit. Una peste alta, ma abtin de la cumparaturi, imi bucur ochii de culoarea si zgomotul de sambata dimineata si plec mai departe.

urmatoarea oprire, parcul; este aproape ora 10 si mi-as dori sa beau o cafea, dar ce sens are sa ma opresc la o terasa cand parcul se deschide in fata mea, asa ca ... cumpar si eu revista Tango de august pe care Andressa si multe alte fete o tot citeaza (ca sa nu mai spun ca in iulie am cumparat-o prima data, dupa ce am renuntat la Bolero :( pe care o citeam de aproape 3 ani), mi-am mai luat o punga de pufuleti cu sare si o sticla de apa minerala si m-am intreptat catre alei. Parcul era deja plin de bunici cu pitici, de mame cu londouri, de tati cu voinici pe umeri, de cupluri in varsta care se plimbau tinandu-se de mana, de batranei care jucau sah in adaposturile speciale, ce mai ... cred ca Gelu ar fi fost super fericit si camera lui si mai si atat de decor cat si de subiectii din parc :) M-am apropiat de apa, am sezut pe iarba si insotita de zgomotul fantanei arteziene si a plescauturilor de la vaslele barcilor sau de la pedalele hidrobicicletelor m-am delectat cu lectura revistei, care apropo, scrie mult si bine, adica ai ce citi, nu doar reclame, reclame, reclame :)

aproape de ora 1 am zis ca m-a batu destul soarele in cap si m-am retras catre casa, tot prin labirintul de strazi si de alei din cartier, insotita de data asta de miros de mancare proaspat gatita, dezgomot de farfurii si tacamuri, de rasete si muzica-n surdina. Acasa, am vazut un film, iar dupa masa m-am facut gospodina, adica am reusit sa termin de despachetat toate bagajele, am facut ordine prin camera si am fost la cumparaturi.

duminica, zic sa compensez faptul ca am renuntat sa merg la mare si sa-mi ofer o zi de plaja la Waterpark, ghinion insa ... de ce? pai ma trezesc la 7 si un pic, imi pregatesc geanta si pana sa ma echipez, zic sa verific putin vremea, innorat, vant puternic si rece ... ma razgandesc, cu gandul ca poate fug totusi dupa amiaza pana acolo, intre timp, imi fac de lucru prin casa, dupa pranz insa lucrurile nu se schimba, asa ca plec la o plimbare prin mall, si nu oriunde, ci la libraria de la Diverta unde nu am mai fost de multa vreme. Dupa doua ore de rasfoit carti, citit recenzii si recomandari, ma opresc la Procesul lui Kafka, pe care spre rusinea mea nu l-am citit inca. Apoi ma indrept spre Media Galaxy sa identific un televizor cat de mic se poate pentru noua mea camera si eventual un router; ma opresc insa la standul de inchiriat DVD-uri, imi aleg doua filme, imi fac abonamentul si dupa ce ies dezamagita de la MG - n-am gasit nici un televizor mic, ca acum sa poarta plasmele cat un perete, am si uitat de router - m-am indreptat spre casa si m-am ales cu o dupa-amiaza de vizionat filme :)

da, si asta a fost weekend-ul meu la mare ... distanta de ce-mi doream, dar ... sper ca vara nu s-a terminat